Turism de sănătate sau călătorie medicală ?


Nu cu multe zile în urmă, media românească ne-a informat asupra existenţei unui amplu turism medical internaţional, practicat - se spune - din cauza diferenţelor de preţ existente în clinicile din diferitele state din lume. Faţă de preţurile din UE, beneficiarul unei astfel de călătorii poate economisi cca 2000-3000 de lire sterline. Bineînţeles că România este clasată, aşa cum ne-am obişnuit deja, printre ultimele.
Sunt de părere că sintagma "turism medical" este o construcţie nefericită, ea conţinând doi termeni contradictorii. Căci despre ce fel de relaxare şi distracţie poate fi vorba atunci când cineva este obligat să facă uneori chiar o călătorie obositoare, pentru a suporta o intervenţie medicală şi/sau un tratament medical de scurtă ori mai lungă durată. Mi se pare util să clarificăm această ambiguitate, mai ales din perspectiva înţelegerii cauzelor formării respectivelor fluxuri turistice.
Cred că cel mai bun punct de plecare pentru soluţionarea problemei puse ar fi diferenţierea făcută de medicină în ce priveşte boala acută sau boala cronică. Astfel, boala acută impune o urgenţă medicală, este vorba de un sindrom fizic a cărui rezolvare trebuie să fie realizată rapid, în caz contrar existând riscuri severe faţă de sănătatea bolnavului, ajungându-se chiar la moarte. Ce face bolnavul în acest caz ? Evident, dacă mijloacele materiale îi permit, ia cel mai rapid mijloc de transport şi pleacă la cel mai bun doctor, pentru o intervenţie. Altfel spus, bolnavul cu simptome acute face o călătorie medicală de urgenţă. Tot aici poate fi încadrat şi bolnavul incurabil, în funcţie de etapa bolii.

Boala cronică, în schimb, nu te ucide, produce doar suferinţă fizică, în diferite grade de intensitate. (facem abstracţie de bolile psihice). Poţi trăi cu ea până la adânci bătrâneţi, doar atât că devine necesar să te ocupi pe cât este posibil de ameliorarea bolii. Bolnavul cronic poate recurge la turismul de sănătate. Nimic nu-l împiedică să călătorească la o destinaţie unde factorii naturali (apa termală, soarele, aerul, apa marină, apa sulfuroasă ori radioactivă) să-i amelioreze boala şi tot aşa nimic nu-l împiedică să participe la activităţi recreative, turistice. Bolnavul cronic cumpără un produs turistic pentru a-şi ameliora simptomele deranjante, pentru a încetini progresarea bolii şi pentru a preveni complicaţii cu posibile spitalizări ulterioare.

Mai există, însă, şi alte persoane care nu suferă de vreo boală. Cultura occidentală a adus o dată cu evoluţia sa şi o nouă reprezentare despre corp. Idealul estetic al frumuseţii umane emerge într-o atitudine mai activă în direcţia modelării corpului. Şi, iată cum de la jogging şi întreţinerea danturii ajungem la mai complicatele probleme ale chirurgiei estetice: lifting-ul facial (înlăturarea ridurilor), absorbţia grăsimilor din ţesuturile subcutanate, modelarea feselor şi a coapselor, implanturi mamare şi altele. Nu putem uita nici operaţiile pentru schimbarea sexului, nici fertilizările in-vitro, nici operaţiile pentru avort şi altele. Deşi aceşti indivizi nu suferă de o afecţiune fizică, noi nu putem afirma că problema lor este de mai mică importanţă decât a celorlalţi. De cele mai multe ori aceştia sunt tipuri de oameni din categoria personalităţilor accentuate, caractere extrem de ambiţioase, cu "locul controlului" în ei înşişi, cu o imagine de sine foarte puternică. Şi ei recurg la o călătorie pentru a-şi rezolva problema. Ei efectuează o călătorie medicală de modelare corporală. Persoanele de vârsta a treia, în dorinţa de a întârzia cât mai mult efectele îmbătrânirii celulelor organismului pot recurge la călătoria medicală de tratament geriatric.

Toţi aceşti oameni depun eforturi pentru a călători la o destinaţie medicală unde li se poate rezolva problema, ceea ce înseamnă medic specialist de foarte bună calitate, aparatura medicală corespunzătoare, confort în clinică. Dacă obiectivele de acest fel sunt raţionalizabile, în sensul că ajung la pragul conştienţei, nu acelaşi lucru se poate spune despre unele tot aşa de mult dorite şi care nu depăşesc pragul subconştientului. Acestea sunt dorinţele subconştiente ale persoanelor în cauză de a le fi rezolvat problemele psihologice specifice, după cum urmează:
Problemele psihice ale bolnavului acut
- încearcă un acut sentiment de frică şi neajutorare;
- manifestă stări depresive;
- devine refractar la consiliere;
- devine vulnerabil, d.p.d.v. afectiv.
Problemele psihice ale bolnavului incurabil
- (toate cele ale bolnavului acut), în plus;
- recurge la tratamente alternative.
Problemele psihice ale bolnavului cronic
- poate încerca o anxietate moderată.
Problemele psihice ale persoanei de vârsta a treia
- scăderea stimei de sine;
- modificări comportamentale;
- vulnerabilitate afectivă.
Problemele psihice în cazul intervenţiilor de modelare corporală
- pierderea respectului de sine
- mecanismul compensator de exaltare a "Eului": « sunt un caz neobişnuit«
- vulnerabilitate afectivă.
La toate persoanele din categoria celor amintite sunt observate două caracteristici generale, anume:

- problematizarea bolii : persoana în cauză citeşte şi se documentează foarte mult, în legătură cu problema sa de sănătate (cele mai bune tratamente, cei mai buni medici etc.)
- contagiunea informaţională : persoanele în cauză devin formatori de opinie şi îi determină pe ceilalţi să le urmeze soluţia .

Observăm din cele arătate că diversitatea situaţiilor acoperite de sintagma "turism medical" este extrem de mare şi că persoanele care recurg la acest gen de călătorie au obiective conştiente şi subconştiente. Aceşti călători au nevoie nu numai de intervenţia medicală ori de tratament, ei doresc înţelegere şi compasiune, activităţi care să-i înveţe să-şi controleze depresia ori anxietatea sau să uite de acestea, psihoterapie implicită în scopul reabilitării Sinelui, pentru echilibrare emoţională şi multe altele. Trebuie să observăm că în opţiunea pentru o călătorie medicală sau pentru turismul de sănătate sunt implicaţi suficienţi factori subiectivi şi, astfel, să îndrăznim a afirma că simpla explicaţie a cauzei turismului medical prin ieftinătatea intervenţiei nu este suficientă.

O listă actuală cu destinaţiile cele mai frecventate, după afecţiuni, arată astfel:

- chirurgie ortopedică: Australia, Estonia, Franţa, Ungaria, Malaezia, Malta, India, Elveţia, Letonia, Norvegia, Spania, Tailanda, Belgia.
- chirurgie de alte tipuri:Australia, Estonia, Franţa, Ungaria, Malaezia, Malta, India, Elveţia, Letonia, Norvegia, Spania, Tailanda, Belgia.
- chirurgie pe coloana vertebrală: Belgia
- chirurgie estetică: Argentina, Australia, Austria, Belgia, Bolivia, Brazilia, Cipru, Cehia, Egipt, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, India, Italia, Letonia, Lituania, Malaezia, Polonia, Africa de Sud, Spania, Sri Lanka, Tailanda, Tunisia, Turcia şi Venezuela.
- tratament dentar: Croaţia, Cipru, Grecia, Ungaria, India, Italia, Letonia, Lituania, Macedonia, Filipine, Polonia, România, Slovacia, Spania, Elveţia, Tailanda şi Turcia.
- infertilitate: Cipru, Norvegia, India, Cehia, Spania, Turcia, Italia, Rusia, Ucraina.
- tomografii: Norvegia, Germania
- ochi: Noevegia, Spania, Cipru, Turcia, Franţa, Ungaria, Belgia
- transplant păr: Cipru, Franţa, Spania, Mauritius
- vacanţe cu îngrijire la domiciliu. Spania
- tratament de relaxare (spa): Slovacia
- chirurgia obezităţii: India, Spania, Belgia, Franţa
- grefe organe: China, Pakistan, India, Moldova, Brazilia, Africa de Sud.
- inimă: India, Tunisia, Spania
- transformare de sex: Tailanda, Brazilia, Elveţia
- implant sâni: Tunisia, Maroc
- lifting: Africa de Sud, Tunisia, Elveţia
- modelare fese, coapse: Brazilia, Bolivia, Costa Rica

Să încheiem articolul punându-ne întrebarea care poate fi cauza pentru care România are un scor minor în clasamentul afişat ? Şi să răspundem că o analiză responsabilă şi sistematică ar putea reprezenta o bună pornire, până atunci limitându-ne doar la avansarea unor ipoteze. Totuşi, comunicarea cu bolnavii pare a fi de mare importanţă. Şi mai este ceva. Există institute internaţionale de igienă care efectuează evaluări şi ierarhii pentru curăţenia din instituţiile sanitare publice şi private ale ţărilor. Unul dintre indicatori este, de exemplu, rezistenţa stafilococului auriu (un bacil foarte periculos) la tratamentul convenţional cu meticilină, care de fapt ascunde frecvenţa infecţiilor cu acest stafilococ după efectuarea unei operaţii chirurgicale (poate fi şi dentară). O rezistenţă mare înseamnă o incidenţă (frecvenţă) mare a infecţiilor post-operatorii şi atunci cine s-ar mai duce în turism medical în ţara respectivă ? Într-un material public care aparţine "Centre for Infectious DiseasesEpidemiology, National Institutefor Public Health and theEnvironment, Bilthoven 3720BA, the Netherlands" am descoperit o fotografie cu ilustrarea problemelor de igienă medicală. Ea este foarte utilă, fie prezumtivilor turişti medicali, fie tour-operatorilor, în selectarea destinaţiilor. (Emil POP)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu