Teoria lui Carlzon a fost particularizată de cercetătorul Todd Comen din Vermont SUA. Acesta a descoperit aşteptările turiştilor în fiecare stadiu al ciclului de vizitare a unei pensiuni agroturistice. Aşteptările pe stadii de vizitare sunt:
a) descoperirea
Clientul aşteaptă din partea firmei:
- răspuns prompt din partea proprietarului şi/sau personalului angajat al pensiunii,
- interacţiune facilă şi amabilă cu proprietarul şi personalul angajat al pensiunii,
- informaţii detaliate şi exacte referitoare la experienţa turistică posibilă,
- abilitatea proprietarului sau angajaţilor de a adapta cerinţele clientului la serviciile existente,
- informaţii oneste despre tarifele practicate care reflectă valoarea percepută a cazării şi serviciilor.
Satisfacţia clientului pe parcursul stagiilor de vizitare
Cercetătorul american Todd Comen de la Institute For Integrated Rural Tourism, Vermont, SUA, a particularizat teoria lui Carlzon [vezi articolul "Turismul ca sumă a momentelor adevărului " din ianuarie 2008] pentru sejururile într-o pensiune turistică. Astfel, a cuantificat "momentele adevărului" pe parcursul stagiilor de vizitare a pensiunii. Pe scurt, acestea ar fi:
a) Descoperirea pensiunii
- prima impresie creată de broşură,
- conversaţie telefonică cu un reprezentant al pensiunii,
- comunicare prin email cu proprietarul sau cu un angajat al acestuia,
- impresia creată de site-ul companiei, firmei, asociaţiei,
- interacţiunea cu un tur-operator.
a) Descoperirea pensiunii
- prima impresie creată de broşură,
- conversaţie telefonică cu un reprezentant al pensiunii,
- comunicare prin email cu proprietarul sau cu un angajat al acestuia,
- impresia creată de site-ul companiei, firmei, asociaţiei,
- interacţiunea cu un tur-operator.
Turism pentru persoanele cu disabilităţi
Cercetările europene relaţionate cu dezvoltarea turismului pentru persoanele cu handicap au dus la concluzii surprinzătoare. O potenţială uriaşă piaţă europeană pentru turismul persoanelor cu disabilităţi formată din circa 36 de milioane de oameni (în 1993) aşteaptă să fie exploatată în beneficiul celor din urmă. Transcrisă în indicatori statistici aceasta poate reprezenta un număr de aproximativ 160 de milioane de înnoptări, bineînţeles dacă vom considera o structură omogenă fluxurilor turistice şi o cifră de cheltuieli de circa 310 miliarde franci francezi (1993). Cu toate acestea, turismul pentru persoanele cu handicap rămâne încă slab dezvoltat, mai ales din cauza dificultăţii de a găsi destinaţii accesibile, dar şi prin absenţa informaţiilor despre echipamentele speciale utilizabile care se găsesc la acele destinaţii. Problema este cu atît mai complicată cu cît termenul accesibilitate suferă o plajă largă de interpretare. Puţini operatori de turism ştiu ce înseamnă accesibilitate în funcţie de natura handicapului. Ce ar trebui să i se asigure la destinaţie unei persoane cu disabilităţi locomotorii, uneia cu deficienţe auditive, unui nevăzător, unuia cu probleme mentale şi aşa mai departe. Pe urmă, s-a constatat că în funcţie de personalitatea umană chiar acelaşi handicap este trăit în mod diferit. Lăsând deoparte aspectele complexe ale problemei trebuie totuşi spus că specialiştii sunt de acord cu cel puţin următoarele adaptări pentru un obiectiv turistic capabil să ofere servicii şi persoanelor cu dizabilităţi:- spaţii rezervate de aşteptare (staţionare) la intrarea în obiectiv cu dimensiunea minimă de 3x3 metri;
- suprafaţa căii de acces spre intrare acoperită sau realizată din maateriale care să permită rularea uşoară a scaunului cu roţi;
- distanţa între spaţiul rezervat de aşteptare şi intrarea în obiectiv trebuie să fie mică, în caz contrar trebuie amenajate locuri de staţionare temporară;
- o intrare accesibilă cu clanţă adecvată;
- buton de sonerie la o înălţime accesibilă;
- pragul uşii este uşor de trecut;
- biroul, ghişeul de la recepţie sunt la o înălţime corespunzătoare activităţii persoanei cu handicap sau există amenajări corespunzătoare;
- cabină telefonică echipată corespunzător;
- toaletă publică amenajată corespunzător (intrare largă, spaţiu pentru rotirea scaunului cu roţi);
- ascensor adaptat corespunzător care să deservească camerele speciale, barul, restaurantul şi sălile de expoziţie;
- sistem de semnalizare de securitate specific;
- spaţii adaptate pentru rotirea scaunului mobil în camerele special amenajate;
- paturi speciale şi dispozitive de iluminat la pat adecvate;
- baie specială (cu bară de sprijin, cu scaun de baie, duş la înălţime mică, scaun pentru duş);
- chiuvete la înălţime joasă cu comenzi prin levier;
- prize, întrerupătoare la înălţime joasă;
- podeaua să nu prezinte diferenţe de nivel;
- mese joase pentru baruri şi restaurante;
- fotoliu rulant disponibil la intrarea în muzee;
- aparat pentru ghidare auditivă cu regaj al volumului;
- panourile din muzeu la înălţime convenabilă;
- iluminare specială pentru persoanele cu deficienţe de vedere;
- posibilitatea atingerii exponatelor pentru nevăzători;
- accesul fotoliului rulant la toate nivelurile sau cel puţin la cele mai importante;
- suprafaţa de deplasare să fie adecvată fotoliului rulant;
- scaune cu dispozitive de audiţie şi cu cotiere rabatante;
- înregistrări privind conţinutul muzeului pentru nevăzători;
- subtitrări pentru filme;
- ghid special capabil să traducă în limbajul semnelor pentru surzi;
- terminal de informare electronică;
- alertă senzorială pentru telefon şi trezire;
- dispozitiv de ghidare la sol pentru nevăzători;
- borne şi balize sonore;
- machete tactile;
- echipament audiovizual;
Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite veţi putea afişa semnele recunoscute internaţional pentru facilităţile oferite turiştilor cu handicap.
Mai mult decât atât trebuie să fiţi convinşi că procedând astfel veţi îndeplini o obligaţie morală, umană. Cam aceasta ar fi adevărata solidaritate, bineînţeles în fapt, nu în vorbe.
Perspectivele turismului urban în oraşul coerent
Istoria oraşului coerent începe în a doua jumătate a secolului trecut ca urmare a prognosticurilor pesimiste asupra viitorului oraşelor europene. Atunci, au fost exprimate viziuni întunecate legate de colapsul şi implozia arealelor urbane centrale, declinul economic, poluare şi degradare ambientală dramatice, criminalitate de nestăvilit şi cel mai rău fapt chiar pierderea identităţii oraşelor. Deşi neactualizate total în realitatea cotidiană, tendinţele negative se manifestă din păcate cu suficientă forţă. Ca o reacţie la ipotezele emise şi la fenomenele observate tot mai mulţi urbanişti europeni au îmbrăţişat viziunea unui nou tip de oraş al viitorului. Aceştia au definit trăsăturile conceptului denumit „oraşul coerent”, o aglomerare urbană ale cărei caracteristici urmează să aducă eliminarea deficienţelor prezentate anterior. În urma dezbaterilor asidue ia naştere Noua Cartă de la Atena (Lisabona, 20 noiembrie, 2003), document care reprezintă punctul de vedere certificat privind noul oraş al specialiştilor din Consiliul european al urbaniştilor. Astfel, oraşul coerent este aşezarea urbană ca rezultat al efectelor diferitelor elemente şi mecanisme de coerenţă de la toate nivelurile. Va fi vorba de elemente de coerenţă vizuală şi fizică, dar şi între variatele funcţii urbane, reţelele de infrastructură, noile tehnologii de informare şi comunicare. Particularităţile de amenajare urbanistică vor schimba perspectivele turismului urban al mileniului 3. Cele mai importante dimensiuni de coerenţă din care pot fi deduse efectele pentru turismul urban sunt:
Coerenţa în timp (identitatea oraşului)
Încă de la origine cele mai vechi aşezări au fost create pentru a asigura adăpost, securitatea locuitorilor şi facilitarea schimburilor de bunuri. Aşezările au produs societăţi organizate, au dezvoltat o mlţime de cunoştinţe tehnologice, în final devenind centre puternice de civilizaţie. Oraşele au fost clădite în locuri atent selecţionate şi mult timp a fost menţinută o demarcaţie clară între limitele oraşului şi zonele rurale şi naturale care îl înconjurau. Problemele actuale ale oraşului pornesc şi de la estomparea limitelor între zonele urbane şi rurale, generată de o economie în dezvoltare explozivă, de la fragmentarea terenului de către infrastructura de transport. Sunt create, astfel, conurbaţii uriaşe, continuum-uri tot mai diferite de oraşul clasic. Genul acesta de oraşe începe a fi lipsit de perspectiva evoluţiei arhitecturale la scară istorică (continuitatea caracterului spaţiilor construite), dar manifestă şi discontinuităţi puternice privind continuitatea identităţii culturale a oraşului (afectarea structurilor sociale şi a diferenţelor culturale).
Coerenţa socială
Echilibrul
Se consideră că starea viitoare de bine a umanităţii este determinată de asigurarea dublei calităţi de individ şi de membru al comunităţii în aşa fel în care se raportează partea la întreg. Noul oraş trebuie să respecte interesele societăţii ca întreg, în acelaşi timp luând în considerare nevoile, drepturile şi datoriile cetăţenilor luaţi ca indivizi ori grupuri etnice. Dar facilitarea exprimării multiculturale şi a interacţiunilor între grupuri nu este suficientă, la acestea trebuie adăugat şi echilibrul economic, atenuarea disparităţilor economice devenind o nouă misiune a noului oraş. Tot în ideea echilibrului se poate vorbi şi de lupta pentru rezolvarea problemelor criminalităţii şi ale violenţei. Oraşul mileniului 3 trebuie să furnizeze un sentiment mărit de securitate şi să-şi protejeze mai mult cetăţenii. În concluzie oraşul coerent trebuie să urmărească diversificarea oportunităţilor şi sporirea şanselor de muncă pentru toţi rezidenţii, să le asigure un mai bun accces la educaţie, sănătate şi servicii. De asemenea, prin noi structuri sociale şi economice trebuie să corecteze disparităţile sociale cauzate de excluziune, sărăcie, şomaj şi criminalitate.
Angajarea
Se preconizează că oraşele europene ale viitorului vor fi din ce în ce mai mult utilizate nu numai de proprii rezidenţi, ci şi de vizitatori sau locuitori periferici. Persoane cu înaltă calificare sau puţin specializate vor locui oraşul pentru perioade scurte sau lungi, în scopul accesării echipamentelor şi serviciilor posedate. Noi sisteme de reprezentare şi participare la viaţa oraşului vor fi dezvoltate pentru a permite exprimarea cetăţenească asupra evoluţiei ambientale. Este de presupus că potenţialii vizitatori vor refuza utilizarea unor echipamente şi servicii în situaţia în care nu vor avea acces şi la decizia asupra existenţei şi a calităţii.
Bogăţia multiculturală
Mobilitatea tot mai acentuată datorată unificării Europei face ca oraşele să devină autentic multiculturale şi multilingvistice. Noile circumstanţe presupun acţiunea pentru menţinerea culturii, identităţii şi a caracterului oraşului, acceptând totodată vieţile sociale şi culturale ale grupurilor de străini ce trăiesc şi muncesc în oraş. Mai mult participarea şi implicarea lor în viaţa locală a comunităţii va trebui să crească.
Relaţiile între generaţii
Procesul tot mai accentuat de îmbătrânire a populaţiei europene modifică echilibrul dinamic între diferitele cohorte de vârstă, ceea ce presupune acţiunea pentru restabilirea legăturilor de coeziune între generaţii. Vor trebui adoptate măsuri nu numai sociale şi economice, ci şi crearea unei infrastructuri speciale. Va fi considerată nevoia de satisfacere a nevoilor de viaţă socială pentru toate grupurile de vârstă. În plus, spaţiile publice trebuie concepute, utilizate şi localizate în relaţie cu ritmurile şi reacţiile specifice ale pensionarilor şi ale persoanelor de vîrstă înaintată.
Identitatea socială
Se cunoaşte că identitatea personală a cetăţenilor este strâns legată de identitatea oraşului. Tendinţele actuale propun accentuarea identităţilor urbane. Este, însă, important de menţionat că noile alchimii sociale vor produce noi identităţi care în final se vor constitui în atractori nu numai pentru rezidenţî, dar şi pentru muncă, studiu şi distracţie.
Mobilitatea
O mare varietate de sisteme de transport persoane şi bunuri va fi realizată, împreună cu mijloacele necesare de informare în oraşul coerent şi hinterlandul acestuia. Accentul va fi pus pe transportul public. La scară strategică vor fi gândite sisteme fiabile de transport care să ofere conexiuni rapide, agreabile, durabile şi economice între locurile de muncă, de locuire, de educaţie, de cultură, de divertisment. Vor fi concepute sisteme de oraşe organizate în reţea cu funcţii specifice. Punctul critic al concepţiei urbanistice va sta în jurul ideii de eliminare a transporturilor inutile şi reducere a acestora, în general. Locuirea propriu zisă va fi concepută în zone îndepărtate de reţelele dense de viaţă urbană.
Echipamente şi servicii
În special serviciile de cazare trebuie adaptate la dinamica extrem de rapidă a nevoilor şi mijloacelor rezidenţilor. Alte servicii cum sunt cele comerciale, culturale şi de distracţie trebuie corelate cu noile moduri de utilizare a oraşului în măsura în care apar.
Coerenţa economică
Mondializare, regionalizare
Este luat în considerare faptul că activităţile economice sunt influenţate de către 2 forţe principale: globalizarea (mondializarea) şi specializarea (locală sau regională). Noile activităţi economice fie acestea din domeniul producţiei sau al serviciilor vor fi fondate tot mai mult pe cunoştinţe cu o implicare puternică de tehnologii inovatoare. Dezvoltările economice vor fi înalt determinate de criteriile economice şi vor avea prea puţin de a face cu istoria locală.
Se estimează că va fi o cerere în creştere pentru produse rare şi rafinate (de lux) şi pentru servicii asociate care utilizează metode tradiţionale de producţie sau echivalente celor de producţie tipică de origine controlată. Oraşul coerent are de stabilit un echilibru între cultivarea propriei semnături economice sau interpretarea locală a cererii provenite din
fenomenele de globalizare.
Avantajele competitive
Oraşele mileniului 3 reuşesc economic doar dacă ştiu să-şi capitalizeze avantajele competitive. Un înalt grad de conectare la toate nivelurile este extrem de profitabil. Capitalizarea argumentelor naturale şi culturale, moştenirea istorică, evidenţierea singularităţii şi a diversităţii devine un avantaj semnificativ. Argumentul oferirii unui climat de viaţă şi de muncă plăcut, sănătos şi sigur este un alt avantaj puternic.
Dezvoltarea reţelelor de oraşe
Dezvoltarea viitoare a reţelelor de oraşe îşi are drept cauză principală nevoia sporirii avantajelor competitive. Sunt prognozate următoarele tipuri de asocieri:
- reţele de sinergie: sunt realizate între oraşe cu aceeaşi specializare sau specializări asemănătoare; prin cooperări funcţionale şi mijloace puse în comun sunt îndeplinite condiţiile dorite de vizibilitate, de mărime, de producţie, în vederea dezvoltării unor obiective comune.
- reţele de complementaritate: sunt create între oraşe de specializare diferită, în scopul furnizării diverselor servicii unul altuia; acest tip de reţea este frecvent utilizat pentru câştigarea fondurilor pentru atribuirea unor mari proiecte publice.
- reţele flexibile: sisteme suple pentru schimburi de bunuri şi servicii
- reţele de notorietate: susnt sisteme create de oraşe care împărtăşesc interese economice sau culturale comune şi care prin asociere doresc să cumuleze efectele pozitive ale imaginilor lor, cu scopul întăririi avantajului competitiv al fiecăruia.
Diversitatea economică
Este estimat că factorii care influenţează de acum înainte prosperitatea economică a oraşului cum sunt patrimoniul natural şi cultural, existenţa resurselor umane formate şi specializate, o localizare strategică, viaţa culturală în sine şi un mediu ambiental agreabil se vor combina în aşa manieră încât să ofere o identitate economică în raport cu alte oraşe.
Coerenţa ambientală
Echilibrul ambiental
Fiinţa umană nu poate fi disociată d mediul natural, contactul cu natura fiind o condiţie intimă de supravieţuire. Astfel, conc eptul dezvoltării durabile prevede nu doar păstrarea şi reinstalarea zonelor naturale, ci şi alte măsuri cum sunt:
- utilizarea înţeleaptă a resurselor naturale existente şi nereînnoibile, în principal solul, aerul şi apa;
- un pas important va fi protejarea oraşelor de excesul de poluare şi va fi evitată degradarea
- oraşele noului mileniu vor gestiona cu prudenţă economică resursele pe care le consumă, raportîndu-se la veritabilele nevoi, întrebuinţînd tehnologii inovatoare şi minimizând pe cît este posibil consumul prin reutilizare şi reciclare.
- producţia de energie, dar mai ales utilizarea vor fi preocupări majore, cu randamente „fără precedent” şi cu utilizarea sporită a surselor de energie reînnoibile.
- oraşul va înceta exportul deşeurilor şi va deveni un sistem autosuficient prin reutilizarea majorităţii resurselor importate.
Abordarea ambientală va folosi procedee similare tehnicilor managementului riscurilor. Oraşele vor fi relocate în zone cu riscuri seismice şi de inundaţii reduse, vor fi luate în calcul schimbările climatice. În interiorul aşezărilor vor fi înfiinţate păduri şi zone verzi întinse cu rolul de stabilizare a temperaturii şi purificarea aerului.
Salubritatea oraşelor
În oraşul noului mileniu riscul îmbolnăvirii prin epidemii, prin alimente şi utilizarea unor produse care conţin substanţe toxice va scădea simţitor. Vor fi create servicii sanitare şi sociale echitabile care vor acorda o mare importanţă acţiunilor de prevenire.
Natură, peisaj şi spaţiu urban
Şansa fiecărui orăşean de a trăi şi a munci în propria ambianţă în cadrele unui patrimoniu cultural şi natural bine conservate (peisaje semnificative, situri arheologice, monumente, spaţiul rural, vecinătăţile tradiţionale, parcuri, locuri şi alte spaţii exterioare, ape de toate felurile, alte resurse naturale) va fi păstrată cu îngrijire şi chiar amplificată.
Energia
Noi forme de energie vor fi întrebuinţate în timp ce consumul va fi redus drastic. Sistemele de transport energetic vor trebui să-şi amelioreze randamentele.
Coerenţa spaţiului
Utilizarea armonioasă a spaţiului
Raporturile între spaţiul urban şi natural din interiorul şi exteriorul oraşelor va fi regîndit în maniera îmbogăţirii infrastructurii de transport, a protejării şi promovării valorii locurilor.
Cultura, spiritul locului şi calitatea vieţii în oraşul coerent
Atractivitatea oraşelor europene va fi păstrată şi pusă ăn valoare astfel contribuind la calitatea vieţii orăşenilor. Arta urbanistică, designul şi arhitectura vor fi elementele generatoare ale noului oraş. Vor fi luate măsuri cum sunt:
- protejarea şi punerea în valoare a străzilor, locurilor, trotuarelor şi a altor căi de comunicaţie ca instrumente de legătură socială şi continuitate;
- reabilitarea formelor urbane degradate sau lipsite de dimensiunea umană;
- multiplicarea locurilor pentru destindere şi relaxare, efectuarea transformărilor necesare pentru facilitarea contactelor între persoane;
- luarea măsurilor urbanistice pentru întărirea sentimentului individual ori colectiv de securitate şi siguranţă, condiţie a libertăţii şi stării de bine;
- întreţinerea exigenţei pentru esteticul urban;
- creaţii arhitecturale simbolice derivate din spiritul locului şi care să pună în valoare specificul oraşului;
- protejarea sistematică a elementelor de patrimoniu natural şi cultural, a spaţiilor deschise intraurbane prin măsurile carcateristice ştiinţei urbanismului.
(extras din Noua Cartă de la Atena, 2003)
Coerenţa în timp (identitatea oraşului)
Încă de la origine cele mai vechi aşezări au fost create pentru a asigura adăpost, securitatea locuitorilor şi facilitarea schimburilor de bunuri. Aşezările au produs societăţi organizate, au dezvoltat o mlţime de cunoştinţe tehnologice, în final devenind centre puternice de civilizaţie. Oraşele au fost clădite în locuri atent selecţionate şi mult timp a fost menţinută o demarcaţie clară între limitele oraşului şi zonele rurale şi naturale care îl înconjurau. Problemele actuale ale oraşului pornesc şi de la estomparea limitelor între zonele urbane şi rurale, generată de o economie în dezvoltare explozivă, de la fragmentarea terenului de către infrastructura de transport. Sunt create, astfel, conurbaţii uriaşe, continuum-uri tot mai diferite de oraşul clasic. Genul acesta de oraşe începe a fi lipsit de perspectiva evoluţiei arhitecturale la scară istorică (continuitatea caracterului spaţiilor construite), dar manifestă şi discontinuităţi puternice privind continuitatea identităţii culturale a oraşului (afectarea structurilor sociale şi a diferenţelor culturale).
Coerenţa socială
Echilibrul
Se consideră că starea viitoare de bine a umanităţii este determinată de asigurarea dublei calităţi de individ şi de membru al comunităţii în aşa fel în care se raportează partea la întreg. Noul oraş trebuie să respecte interesele societăţii ca întreg, în acelaşi timp luând în considerare nevoile, drepturile şi datoriile cetăţenilor luaţi ca indivizi ori grupuri etnice. Dar facilitarea exprimării multiculturale şi a interacţiunilor între grupuri nu este suficientă, la acestea trebuie adăugat şi echilibrul economic, atenuarea disparităţilor economice devenind o nouă misiune a noului oraş. Tot în ideea echilibrului se poate vorbi şi de lupta pentru rezolvarea problemelor criminalităţii şi ale violenţei. Oraşul mileniului 3 trebuie să furnizeze un sentiment mărit de securitate şi să-şi protejeze mai mult cetăţenii. În concluzie oraşul coerent trebuie să urmărească diversificarea oportunităţilor şi sporirea şanselor de muncă pentru toţi rezidenţii, să le asigure un mai bun accces la educaţie, sănătate şi servicii. De asemenea, prin noi structuri sociale şi economice trebuie să corecteze disparităţile sociale cauzate de excluziune, sărăcie, şomaj şi criminalitate.
Angajarea
Se preconizează că oraşele europene ale viitorului vor fi din ce în ce mai mult utilizate nu numai de proprii rezidenţi, ci şi de vizitatori sau locuitori periferici. Persoane cu înaltă calificare sau puţin specializate vor locui oraşul pentru perioade scurte sau lungi, în scopul accesării echipamentelor şi serviciilor posedate. Noi sisteme de reprezentare şi participare la viaţa oraşului vor fi dezvoltate pentru a permite exprimarea cetăţenească asupra evoluţiei ambientale. Este de presupus că potenţialii vizitatori vor refuza utilizarea unor echipamente şi servicii în situaţia în care nu vor avea acces şi la decizia asupra existenţei şi a calităţii.
Bogăţia multiculturală
Mobilitatea tot mai acentuată datorată unificării Europei face ca oraşele să devină autentic multiculturale şi multilingvistice. Noile circumstanţe presupun acţiunea pentru menţinerea culturii, identităţii şi a caracterului oraşului, acceptând totodată vieţile sociale şi culturale ale grupurilor de străini ce trăiesc şi muncesc în oraş. Mai mult participarea şi implicarea lor în viaţa locală a comunităţii va trebui să crească.
Relaţiile între generaţii
Procesul tot mai accentuat de îmbătrânire a populaţiei europene modifică echilibrul dinamic între diferitele cohorte de vârstă, ceea ce presupune acţiunea pentru restabilirea legăturilor de coeziune între generaţii. Vor trebui adoptate măsuri nu numai sociale şi economice, ci şi crearea unei infrastructuri speciale. Va fi considerată nevoia de satisfacere a nevoilor de viaţă socială pentru toate grupurile de vârstă. În plus, spaţiile publice trebuie concepute, utilizate şi localizate în relaţie cu ritmurile şi reacţiile specifice ale pensionarilor şi ale persoanelor de vîrstă înaintată.
Identitatea socială
Se cunoaşte că identitatea personală a cetăţenilor este strâns legată de identitatea oraşului. Tendinţele actuale propun accentuarea identităţilor urbane. Este, însă, important de menţionat că noile alchimii sociale vor produce noi identităţi care în final se vor constitui în atractori nu numai pentru rezidenţî, dar şi pentru muncă, studiu şi distracţie.
Mobilitatea
O mare varietate de sisteme de transport persoane şi bunuri va fi realizată, împreună cu mijloacele necesare de informare în oraşul coerent şi hinterlandul acestuia. Accentul va fi pus pe transportul public. La scară strategică vor fi gândite sisteme fiabile de transport care să ofere conexiuni rapide, agreabile, durabile şi economice între locurile de muncă, de locuire, de educaţie, de cultură, de divertisment. Vor fi concepute sisteme de oraşe organizate în reţea cu funcţii specifice. Punctul critic al concepţiei urbanistice va sta în jurul ideii de eliminare a transporturilor inutile şi reducere a acestora, în general. Locuirea propriu zisă va fi concepută în zone îndepărtate de reţelele dense de viaţă urbană.
Echipamente şi servicii
În special serviciile de cazare trebuie adaptate la dinamica extrem de rapidă a nevoilor şi mijloacelor rezidenţilor. Alte servicii cum sunt cele comerciale, culturale şi de distracţie trebuie corelate cu noile moduri de utilizare a oraşului în măsura în care apar.
Coerenţa economică
Mondializare, regionalizare
Este luat în considerare faptul că activităţile economice sunt influenţate de către 2 forţe principale: globalizarea (mondializarea) şi specializarea (locală sau regională). Noile activităţi economice fie acestea din domeniul producţiei sau al serviciilor vor fi fondate tot mai mult pe cunoştinţe cu o implicare puternică de tehnologii inovatoare. Dezvoltările economice vor fi înalt determinate de criteriile economice şi vor avea prea puţin de a face cu istoria locală.
Se estimează că va fi o cerere în creştere pentru produse rare şi rafinate (de lux) şi pentru servicii asociate care utilizează metode tradiţionale de producţie sau echivalente celor de producţie tipică de origine controlată. Oraşul coerent are de stabilit un echilibru între cultivarea propriei semnături economice sau interpretarea locală a cererii provenite din
fenomenele de globalizare.
Avantajele competitive
Oraşele mileniului 3 reuşesc economic doar dacă ştiu să-şi capitalizeze avantajele competitive. Un înalt grad de conectare la toate nivelurile este extrem de profitabil. Capitalizarea argumentelor naturale şi culturale, moştenirea istorică, evidenţierea singularităţii şi a diversităţii devine un avantaj semnificativ. Argumentul oferirii unui climat de viaţă şi de muncă plăcut, sănătos şi sigur este un alt avantaj puternic.
Dezvoltarea reţelelor de oraşe
Dezvoltarea viitoare a reţelelor de oraşe îşi are drept cauză principală nevoia sporirii avantajelor competitive. Sunt prognozate următoarele tipuri de asocieri:
- reţele de sinergie: sunt realizate între oraşe cu aceeaşi specializare sau specializări asemănătoare; prin cooperări funcţionale şi mijloace puse în comun sunt îndeplinite condiţiile dorite de vizibilitate, de mărime, de producţie, în vederea dezvoltării unor obiective comune.
- reţele de complementaritate: sunt create între oraşe de specializare diferită, în scopul furnizării diverselor servicii unul altuia; acest tip de reţea este frecvent utilizat pentru câştigarea fondurilor pentru atribuirea unor mari proiecte publice.
- reţele flexibile: sisteme suple pentru schimburi de bunuri şi servicii
- reţele de notorietate: susnt sisteme create de oraşe care împărtăşesc interese economice sau culturale comune şi care prin asociere doresc să cumuleze efectele pozitive ale imaginilor lor, cu scopul întăririi avantajului competitiv al fiecăruia.
Diversitatea economică
Este estimat că factorii care influenţează de acum înainte prosperitatea economică a oraşului cum sunt patrimoniul natural şi cultural, existenţa resurselor umane formate şi specializate, o localizare strategică, viaţa culturală în sine şi un mediu ambiental agreabil se vor combina în aşa manieră încât să ofere o identitate economică în raport cu alte oraşe.
Coerenţa ambientală
Echilibrul ambiental
Fiinţa umană nu poate fi disociată d mediul natural, contactul cu natura fiind o condiţie intimă de supravieţuire. Astfel, conc eptul dezvoltării durabile prevede nu doar păstrarea şi reinstalarea zonelor naturale, ci şi alte măsuri cum sunt:
- utilizarea înţeleaptă a resurselor naturale existente şi nereînnoibile, în principal solul, aerul şi apa;
- un pas important va fi protejarea oraşelor de excesul de poluare şi va fi evitată degradarea
- oraşele noului mileniu vor gestiona cu prudenţă economică resursele pe care le consumă, raportîndu-se la veritabilele nevoi, întrebuinţînd tehnologii inovatoare şi minimizând pe cît este posibil consumul prin reutilizare şi reciclare.
- producţia de energie, dar mai ales utilizarea vor fi preocupări majore, cu randamente „fără precedent” şi cu utilizarea sporită a surselor de energie reînnoibile.
- oraşul va înceta exportul deşeurilor şi va deveni un sistem autosuficient prin reutilizarea majorităţii resurselor importate.
Abordarea ambientală va folosi procedee similare tehnicilor managementului riscurilor. Oraşele vor fi relocate în zone cu riscuri seismice şi de inundaţii reduse, vor fi luate în calcul schimbările climatice. În interiorul aşezărilor vor fi înfiinţate păduri şi zone verzi întinse cu rolul de stabilizare a temperaturii şi purificarea aerului.
Salubritatea oraşelor
În oraşul noului mileniu riscul îmbolnăvirii prin epidemii, prin alimente şi utilizarea unor produse care conţin substanţe toxice va scădea simţitor. Vor fi create servicii sanitare şi sociale echitabile care vor acorda o mare importanţă acţiunilor de prevenire.
Natură, peisaj şi spaţiu urban
Şansa fiecărui orăşean de a trăi şi a munci în propria ambianţă în cadrele unui patrimoniu cultural şi natural bine conservate (peisaje semnificative, situri arheologice, monumente, spaţiul rural, vecinătăţile tradiţionale, parcuri, locuri şi alte spaţii exterioare, ape de toate felurile, alte resurse naturale) va fi păstrată cu îngrijire şi chiar amplificată.
Energia
Noi forme de energie vor fi întrebuinţate în timp ce consumul va fi redus drastic. Sistemele de transport energetic vor trebui să-şi amelioreze randamentele.
Coerenţa spaţiului
Utilizarea armonioasă a spaţiului
Raporturile între spaţiul urban şi natural din interiorul şi exteriorul oraşelor va fi regîndit în maniera îmbogăţirii infrastructurii de transport, a protejării şi promovării valorii locurilor.
Cultura, spiritul locului şi calitatea vieţii în oraşul coerent
Atractivitatea oraşelor europene va fi păstrată şi pusă ăn valoare astfel contribuind la calitatea vieţii orăşenilor. Arta urbanistică, designul şi arhitectura vor fi elementele generatoare ale noului oraş. Vor fi luate măsuri cum sunt:
- protejarea şi punerea în valoare a străzilor, locurilor, trotuarelor şi a altor căi de comunicaţie ca instrumente de legătură socială şi continuitate;
- reabilitarea formelor urbane degradate sau lipsite de dimensiunea umană;
- multiplicarea locurilor pentru destindere şi relaxare, efectuarea transformărilor necesare pentru facilitarea contactelor între persoane;
- luarea măsurilor urbanistice pentru întărirea sentimentului individual ori colectiv de securitate şi siguranţă, condiţie a libertăţii şi stării de bine;
- întreţinerea exigenţei pentru esteticul urban;
- creaţii arhitecturale simbolice derivate din spiritul locului şi care să pună în valoare specificul oraşului;
- protejarea sistematică a elementelor de patrimoniu natural şi cultural, a spaţiilor deschise intraurbane prin măsurile carcateristice ştiinţei urbanismului.
(extras din Noua Cartă de la Atena, 2003)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)