Seppo Iso Ahola şi modelul psihologic al motivaţiei

Generalităţi
Una dintre definiţiile motivaţiei spune că este „rezultanta proceselor psihice intra-personale ale unei persoane care orientează, activează şi menţine comportamentul acesteia” (Geen, Beatty & Arkin, 1984). În consecinţă, trebuie să înţelegem că motivaţia poate fi înţeleasă ca un fel de forţă internă care îl determină pe cineva să facă anumite lucruri în vederea obţinerii unui rezultat dezirabil. Între definirea motivaţiei unei persoane, în genere, şi aceea a motivării turistului nu se interpune o prea mare distanţă aşa că motivaţia turistică a fost definită ca fiind " o reţea integratoare globală de forţe biologice şi culturale care imprimă orientare şi valoare opţiunilor pentru iniţierea unui consum turistic, comportamentului pe durata turistică şi experienţei [resimţite-n.a] călătoriei ". (Pearce, Morrison & Rutledge, 1998). Este util să observăm aici că definiţia sincretizează tendinţele divergente de explicare a determinării angajării turistului într-o călătorie, fie prin factori interni psihologici (push-teorii), fie prin factori externi culturali (pull-teorii). În maniera definiţiei, factorii interni concurează cu cei externi în varii combinaţii de caracteristici şi intensităţi, rezultanta vectorială a determinanţilor constituind chiar acea motivaţie specială denumită şi turistică.

Stanley Plog şi modelul psihografic al motivaţiei turistice

Cuvânt înainteLa fel ca în oricare altă afacere şi întreprinzătorul din sectorul economic al turismului este în permanenţă preocupat de problema influenţării consumatorului în scopul cumpărării unui anumit produs turistic. Răspunsul la problemă constă în stabilirea relaţiilor cauzale care pot fi puse într-un sistem de variabile ce implică din partea potenţialului turist factori psihologici (motivaţia) şi factori decizionali-cognitivi (raţionalitatea), iar din partea vânzătorului de turism o marfă cu caracteristici speciale. De aceea, încă din perioada de pionierat a dezvoltării metadiscursului turistic s-a manifestat o preocupare generală şi susţinută pentru identificarea resurselor cauzatoare de consum în industriile turistice. Observarea criterială a dezbaterilor purtate a dichotomizat comunitatea specialiştilor în adepţii „push”- cauzalităţii şi discipolii „pull”- cauzalităţii, după percepţia determinării consumului prin metode „interioare” sau „exterioare” turistului.
Încadrat în „push” paradigma determinării actului de vânzare-cumpărare a unui produs turistic din interiorul psihic al consumatorului, modelul Plog ne propune o explicaţie întemeiată pe relaţia de cauză-efect în care identificarea trăsăturilor de personalitate ale consumatorului cu caracteristicile produsului turistic se instituie într-un stimul de cumpărare. Teoria primeşte valoare de model pentru că etalează pretenţia de a descrie ipotetic dar amănunţit un fenomen extrem de complex şi încă insuficient elucidat.