Să construim un mic muzeu local

Aşa cum am subliniat în multe dintre articolele precedente un atractor turistic important pentru o localitate este muzeul.  Muzeul este instituţia care conservă o colecţie de obiecte ştiinţifice, artistice, culturale, istorice şi le face vizibile publicului prin expoziţie permanentă sau temporară.
Vizitarea unui muzeu prezintă interes nu numai pentru copii, dar şi pentru adulţi. Muzeul, specializat într-un domeniu oarecare, permite o mai bună înţelegere a lumii, a raporturilor care ne înconjoară şi în anumite limite ne domină. Vizitarea unui muzeu poate duce la:
- stimularea capacităţii de observare şi a curiozităţii;
- dezvoltarea imaginaţiei;
- favorizarea punerii de întrebări şi a exprimării răspunsurilor;
- situarea într-un mediu mai apropiat sau mai îndepărtat;
- dezvoltarea sensibilităţii;
- dezvoltarea simţului estetic.
Vizitarea unui muzeu este înainte de toate un proiect are se cere pregătit. Trebuie bine delimitate obiectivele, făcute alegeri şi stabilite orientări (tema, subiectul vizitei) care vor determina modul în care se efectuează vizita. Vizitele reuşite sunt acelea care stimulează activitatea vizitatorilor.
Pentru a realiza un mic muzeu local este nevoie de concursul unor oameni specializaţi sau măcar familiarizaţi cu problemele respective. Ar fi necesar ca persoanele care se ocupă de un mic muzeu local să cunoască:
- ce sunt muzeele şi funcţia acestora în societate;
- ce sunt colecţiile, cum se obţin, cum se studiază, cum se păstrează şi cum se utilizează;
- cum se administrează un muzeu;
- cum se organizează expoziţiile şi la ce servesc;
Există preocupări de iniţiativă privată pentru realizarea unor muzee. Dintre acestea am ales spre exemplificare una care oferă informaţii despre ce trebuie de făcut pentru a deschide un muzeu.Astfel, ar trebui:
"1) să scriem o pagină în care să descriem muzeul nostru.Trebuie gândit serios  ce fel de tip de muzeu  deschidem: artă, istorie locală, ştiinţă, etnografie, istoria meseriilor etc.;
2) să învităm comunitatea locală la o discuţie despre oportunitatea unui atare proiect;
3) să vizităm 20 de muzee din genul aceluia pe care dorim să-l construim;
4) să încercăm să ne găsim prieteni (sponsori) printre dezvoltatorii imobiliari;
5) să calculăm bine problemele legate de clădire, costurile etc. De reţinut că pentru un volum de expunere se socoteşte necesar încă atâta pentru vizitare; mai trebuie reţinut că în al treilea an de vizitare numărul vizitatorilor poate scădea până la 20-30% din numărul de la deschidere;
6) să alegem cuvintele cele mai potrivite pentru denumirea muzeului;
7) după ce ne-am asigurat de implicarea comunităţii putem recurge la înfiinţarea unei organizaţii juridice non-profit care să sprijine activitatea muzeului;
8) să creăm o modalitate de a vedea muzeul (model, machetă etc.) înainte de a-l deschide. Aceasta este o strategie bună pentru colectarea de fonduri financiare;
9) Colectarea fondurilor financiare;
10) Diseminarea viziunii despre muzeu." (http://museumplanner.org/starting-a-museum/)

Scurte particularităţi despre muzee
1) Muzeul de istorie: sunt frecventate ca urmare a interesului despre viaţa reală petrecută cu ani în urmă.De când antropologia culturală s.a implicat în aceste muzee, istoria a devenit mai interesantă, mai savuroasă şi a crescut atractivitatea acestor muzee. Astăzi, muzeele de istorie se pretează la proiecte participative, vizitatori care împărtăşesc aceeaşi (una dintre mai multe posibile) istorie şi colectare încrucişată (din arii separate geografic, dar cu istorii comune). Există o mare popularitate pentru genealogie. Muzeele de istorie trebuie să elimine viziuni care discriminează şi/sau care pot ofensa identităţi etnice ori naţionale. Trebuie concepute naraţiuni inteligibile şi care să placă oamenilor.
2) Muzeul de artă: acest tip de muzeu nu trebuie să se rezume doar la prezentarea operelor (colecţiilor de artă), ci el trebuie să reflecteze şi să explice procesul prin caare s-a ajuns la opera de artă. Este ideal ca vizitatorii să fie inspiraţi în a produce proprii lucrări de artă după vizitarea unui muzeu de acest gen. Multe muzee îşi stimulează vizitatorii să scrie mici bucăţi literare de critică de artă.
3) Muzeul de ştiinţă/Centrul de ştiinţă: sunt muzee care folosesc cu precădere tehnici de prezentare interactive. Aceste muzee ridică nivelul general de cultură a vizitatorului făcându-i impresia că este "om de ştiinţă". Sunt muzee de tehnologie, proiecte urbane, natură etc. Unele muzee prezintă dialogul asupra controverselor pe probleme ştiinţifice (rasă, bogăţie, discriminări, schimbare climatică etc.). Acest tip de muzee nu este deschis interpretărilor, teoriile ştiinţifice trebuie prezentate aşa cum sunt ele.
4) Muzeul pentru copii: este un muzeu extrem de interactiv şi centrat pe vizitator. Acestea îi stimulează pe copii nu numai să cunoască, ci şi să exploreze idei noi şi să-şi descrie (povestească) experienţele la care au participat.
Alte genuri de muzee pot fi: de arheologie, enciclopedice, case istorice (memoriale), de istorie recentă, maritime, militare, specializate, zoologice, botanice, culturale, de memorie publică etc. După alte criterii mai pot fi  mobile, în aer liber şi virtuale.

Cum să organizăm o expoziţie într-o oră ? Veţi descoperi acest fapt dacă contactaţi adresa http://morrisoncountyhistory.org/?page_id=1449. Să observăm că dacă învăţăm aranjarea unei mici expoziţii pe o tablă de masă, ulterior, ne va fi foarte uşor să realizăm un mic muzeu local prin amenajarea mai multor mese într-o încăpere.

Adăpost (stână) nelocuit situat la nord de satul Calea Lată (Ciucea) undeva la frontieradintre Negreni şi Ciucea. S-ar putea amenaja un muzeu în aer liber despre oieritul în zonă.

Adăpost mobil pentru ciobani (în imagine căţelul meu pe nume Descartes inspectează adăpostul). Această fotografie dovedeşte existenţa în zonă a multor obiecte cu care un întreprinzător, dar mai degrabă şcoala din comuna Ciucea şi Primăria ar putea realiza un muzeu local şi trasee turistice.

Mic muzeu etnografic amenajat într-o casă ţărănească din Feleac (Cluj). Muzeul este amenajat în incinta Arhiepiscopiei Vadului, Clujului şi Crişului cu sediul în comuna Feleac.

Expoziţie de artă etnografică din comuna Unguraş, judeţul Cluj. Aici, anual are loc sărbătoarea Fărşangului, alungarea iernii.

La Zlatna, în interiorul sediului centralei miniere, un mic muzeu al meseriilor.

Muzeul ocupaţiilor tradiţionale, în Pusta maghiară, Ungaria. În imagine o fabricantă de turtă dulce.

La Amsterdam, expoziţie pe viu despre cum se şlefuiesc diamantele.


Referinţe:
 http://www.restode.cfwb.be/download/infoped/info21a.pdf
http://unesdoc.unesco.org/images/0014/001478/147869F.pdf
http://museumplanner.org/starting-a-museum/
http://museumtwo.blogspot.ro/2010/02/how-different-types-of-museums-approach.html

Imagini:
http://www.lomaholidays.com/lomaholiday-images/gallery/
colecţia mea personală

Clasificarea şi evaluarea restaurantelor

Clasificarea restaurantelor

Este neîndoielnic că orice persoană care doreşte să lucreze în turism ar trebui să cunoască câte ceva şi despre industria restaurantelor. Se dovedeşte de importanţă cunoaşterea clasificării restaurantelor aşa cum este realizată în occident. Astfel, în SUA restaurantele sunt clasificate în restaurante pentru servire rafinată (fine dining) şi servire obişnuită (casual dining).

Restaurantele pentru servire rafinată

Sunt cela mai bune restaurante în ce priveşte servitul , atmosfera şi calitatea preparatelor culinare. Cel mai adesea, acestea îşi cîştigă reputaţia printr-un decor unic şi frumos, bucătari renumiţi şi feluri de mâncare speciale. Câteva trăsături sunt: Preţurile antreurilor sunt mari. Stilul servirii este de vârf, fiind folosiţi ospătari experimentaţi şi somelieri pricepuţi, persoane care cunosc foarte bine mîncărurile şi băuturile. Atmosfera este excepţională, luminile şi ambianţa trebuie să-l binedispună pe client, muzica trebuie să reflecte ideeaa de înfiinţare şi organizare a restaurantului şi să nu perturbe conversaţiile clientului. Decorul trebuie să adauge o  perspectivă elegantă. Aceste restaurante se străduiesc să le creeze clienţilor o experienţă extrem de plăcută.

Restaurantele cu servire obişnuită

Acest tip de restaurante sunt mult mai disponibile clienţilor şi îndeosebi familiilor. Preţul antreurior este mai scăzut. Clienţii sunt însoţiţi la masă de  o gazdă. Ospătarii explică meniul şi preiau comenzile. Serviciul de servire nu este la fel de formal ca cel anterior. Ospătarii pot acţiona mai informal, dar profesionalismul este păstrat, totuşi. Atmosfera este prietenească, familiară, cu decoraţii pe pereţi, postere tematice, picturi colorate. Există locuri de servire amenajate ca rezerve. Ele pot fi specializate în bucătărie regională sau specialităţi combinate.

a)      Restaurantele cu servire obişnuită, rapidă

Acest tip d erestaurant se distinge în funcţie de  tipul serviciului şi calitatea preparatelor. Ele oferă preparate de o calitate destul de bună. Acestea sunt specializate în meniuri cu puţine sortimente de preparate. De obicei, nu se oferă antreuri. Clienţii merg adeseori la o persoană care ţine evidenţa mâncărurilor, aleg meniul, după care plătesc . Uneori se alege mai întîi mâncarea trecându-se prin faţa unei linii de autoservire, pe urmă se plăteşte. Atmosfera este fie standardizată şi impersonală, fie se încearcă crearea unei ambianţe Poate fi folosită iluminarea şi muzica în ajutorul atmosferei.

b)      Restaurante cu servire obişnuită,imediată

Acest tip de restaurante fructifică avantajele rapidităţii serviciului şi a comodităţii. Fat-food-urile se încadrează în această categorie, dat nu orice gen de acest restaurant serveşte meniuri fast-food. Aceste restaurante sunt caracterizate de un decor simplu, feluri ieftine de mâncare şi servire rapidă. Oferă mâncare ieftină, feluri prestabilite şi feluri care pot fi combinate la alegerea clientului. Unul sau mai mulţi casieri preiau comanda şi banii. Locurile destinate servirii mesei sunt simple şi cu puţine decoraţii, dar aceasta nu înseamnă că nu se încearcă creearea unei identităţi locale.

Dacă în cele descrise mai sus este vorba mai ales de o clasificare tehnică, înschimb mai există un gen de clasificare, aceea dată de satisfacţia clientului carre a poposit şi a consumat serviciile unui restaurant. Este vorba de o clasificare de apreciere, de evaluare a restaurantului şi serviciilor respective. Deşi  în lume există diferite sisteme de clasificare, şi-a consacrat utilizarea sistemul Michelin. Ghidurile turistice Michelin îşi îndrumă cititorii către diferite unităţi de alimentaţie publică pe care le apreciază după un sistem ce ţine cont de mai multe criterii. Ordinea ierarhică este asigurată prin acordarea unui număr de stele, maxim trei. Cele cinci criterii sunt:  1) calitatea ingredientelor; 2)  talentul şi abilitatea cu care ingredientele sunt pregătite şi cum sunt combinate aromele; 3) cum se reflectă personalitatea bucătarului în preparatele sale; 4) valoarea culinară a preparatului; 5) constanţa standardelor culinare. Stelele reflectă numai ceea ce este în farfurie, nu se ţine cont de decor, calitatea serviciilor, echipamentul etc. Preţurile  ingredientelor nu contează ca valoare în acordarea stelelor . Stelele sunt codificate astfel:

*** Bucătărie excepţională, merită o călătorie pentru aceasta. Oricine care ajunge aici mănâncă extrem de bine, uneori chiar superb. Meniuri distincte şi precis executate se folosesc de ingrediente superlative.

** Bucătărie excelentă, merită o ocolire a traseului principal. Meniurile sunt îngrijite şi realizate cu pricepere, de o calitate superioară.

*Un restaurant foarte bun pentru categoria sa. Meniurile se conformează standardelor înalte. Merită o oprire dacă sunt pe drumul itinerarului principal.

Se practică şi un sistem de clasificare după decor, atmosferă, calitatea servirii, primirea clientului. Acest sistem acordă cinci trepte simbolizate prin cinci linguri sau furculiţe sau cinci clădiri. O lingură înseamnă „destul de confortabil”, în timp ce maximul de cinci linguri înseamnă „luxos în stil tradiţional”. Lingurile sau furculiţele colorate în roşi mai înseamnă că acel restaurant este şi „plăcut”.

Sistemul acordă şi „steaua care răsare „ pentru restaurante cu potenţial de dezvoltare.

Alte genuri de clasificări „verzi” acordă trei stele cu semnificaţia în ordine crescătoare „interesant”, „merită o oprire” şi „merită o călătorie”. În ce priveşte vinurile sunt propuse sisteme de atenţionare simbolizate prin ciorchini de strugure.

Referinţe: http://www.foodservicewarehouse.com/restaurant-equipment-supply-marketing-articles/restaurant-management-and-operations/an-overview-of-different-restaurant-types/c27994.aspx