Turismul rural şi de fermă în câteva cuvinte

Introducere

Turismul de fermă este una dintre componentele turismului rural (după Roberts şi Hall, 2001). Celelalte elemente sunt ecoturismul, turismul de aventură în zonele rurale, turismul cultural (etnografic) în zonele rurale şi turismul de acţiune (practicarea activităţilor fizice, mai degrabă altele decât sporturile în mediul rural). Cea mai utilizată formă a turismului rural este activitatea turistică în zonele rurale, care are diferite înţelesuri în statele lumii.

Definiţia turismului rural

În Uniunea Europeană turismul rural este înţeles mai mult ca turismul de activitate în zone rurale, neglijându-se semnificaţiile celorlalte componente. Una dintre definiţiile bune ale turismului rural este aceea care ne spune că "este un turism al vieţii naturale care este opus formelor de turism comerciale şi organizate în locaţii cu destinaţie şi scop comerciale; prin turismul rural, clientul (turist)are acces nemijlocit la mediul ambiant natural" (Hill et al, 1996). Am înţelege de aici, că turismul rural este mai degrabă o adaptare a ruralului la activitatea de turism şi nu o construcţie cu scop de turism rural. În fapt, situaţia pseudo-turismului rural nu este o raritate la noi. O clădire construită de un investitor care-i atribuie o destinaţie de "pensiune agroturistică" cu greu poate fi încadrată în turismul rural, dacă nu respectă condiţiile definiţiei. Cu atât mai puţin în turismul de fermă. Este util,când luăm în considerare construcţia în zone rurale să recurgem la definiţiile bazate pe demografia regiunii. Astfel, în Polonia o zonă este catalogată drept rurală atunci când densitatea populaţiei este sub 100 locuitori/kmp.

Restricţiile şi condiţiile turismului rural

După Lane, 1994, elementele definitorii cheie pentru turismul rural sunt:
- localizarea într-o zonă rurală;
- funcţionalitate rurală, adică realizat pe caracteristicile specifice ale unei mici gospodării (întreprinderi) din lumea rurală, spaţiu deschis, contact cu natura şi cu moştenirea geografică naturală, societăţi şi practici tradiţionale;
- participarea nemijlocită la activităţi, tradiţii şi stiluri de viaţă ale comunităţii locale;
- relaţii puternice interpersonale
- ca scară de mărime este adaptat ruralului (clădiri, aşezări, spaţii, toate la scară mică);
- caracter tradiţional, dezvoltarea întreprinderii se face natural şi încet, în conexiune cu familii locale;
- adeseori turismul rural este o iniţiativă locală, în scopul de a dezvolta economic pe termen lung spaţiul comunităţii;
- un mare procent din beneficiul activităţilor turistice revine comunităţii.

Definiţia turismului de fermă

Conceptul de turism de fermă este întâlnit în diverse locuri şi cu denumirile de agroturism sau agriturism (la noi în ţară - agroturism, dar poate că turismul de fermă ar fi fost o definiţie mai utilă pentru înţelegerea fenomenului). Definiţia turismului de fermă circumscrie ideea "turismului practicat în gospodării rurale şi unde lucrările rurale alcătuiesc o parte din produsul turistic, din perspectiva consumatorului turist"(Roberts & Hall, 2001). În turismul de fermă, activităţile principale sunt cultivarea pământului şi creşterea animalelor, iar turismul este doar o activitate secundară.

Frământările investitorului în turismul de fermă

Ar fi extrem de util ca o persoană oarecare ce doreşte să investească în turismul rural să fie îngrijorată şi să-şi pună înainte de avansarea afacerii următoarele întrebări:
- Este proprietatea mea accesibilă oricui care posedă un autoturism obişnuit ?
- Este drumul de acces către ferma mea practicabil pe vreme ploioasă ?
- Posedă ferma mea un specific care să o diferenţieze de celelalte ?
- Este cazarea pe care o asigur confortabilă şi la standardele segmentului de piaţă pe care încerc să-l atrag ?
- Posed suficient spaţiu liber în interiorul clădirii pentru turişti şi familie ?
- Există în comunitate lucruri interesante de văzut şi cunosc eu amănunte despre acestea ?
- Există obiective turistice de interes naţional în apropiere şi sunt eu în măsură să îndeplinesc atribuţiile unui ghid pentru vizitatorii mei ?


Componentele turismului de fermă

Observarea atentă a activităţilor desfăşurate în structurile încadrabile definiţiei turismului de fermă a dus la inventarierea unui număr de acţiuni specifice, astfel:
- cazare într-un ambient tradiţional şi într-o atmosferă de familie (cu respectarea standardelor de confort);
- hrănirea turistului cu respectarea tradiţiilor culinare şi într-o atmosferă de familie ;
- terapie tradiţională (călcatul ursului, pus lipitori, plante de leac etc.)
- cura de struguri
- săli de tradiţie gospodărească, galerie, muzeu;
- parc tematic al gospodăriei (micro-zoo cu animalele de casă, organizarea culturilor etc.);
- drumeţii şi circuituri turistice în spaţiul patrimoniului funciar şi mobil;
- vizite educaţionale;
- participare la activităţi specifice gospodăriei: călărie, pescuit, culegerea recoltei, culegerea fructelor, culegerea plantelor medicinale, mulgerea vacilor, culegerea ciupercilor, hrănirea animalelor, strângerea ouălor, recoltarea mierii etc.;
- cursuri pentru învăţarea activităţilor gospodăreşti specifice: arat, semănat, conducerea tractorului, îngrijirea animalelor;
- stand(magazin)de fermă cu obiecte artizanale şi produse tradiţionale;
- stand (magazin)de fermă pentru produse tradiţionale alimentare şi condimentare: băuturi, sucuri, lapte, brânzeturi, miere, fructe prospete ori conservate, legume proaspete ori conservate, oţet, amestecuri de condimente etc.;

(Pop Emil; proprietarii de pensiuni agroturistice care doresc planuri de promovare şi marketing pentru întreprinderea lor îmi pot scrie la adresa pop.emil@gmail.com)

Despre consumul turistic al obiectelor artizanale

Dezvoltarea agroturismului este indisociabilă de industria suvenirurilor. O pensiune agroturistică trebuie să ofere turiştilor nu numai cazare personalizată şi hrănire cu produse locale, ci şi animaţie turistică şi - de ce nu ? - produse artizanale specifice. Trebuie să remarcăm că sistemele actuale de învăţământ formal, informal şi non-formal nu mai asigură corespunzător pregătirea unor meşteşugari, artizani, artişti populari, producători de obiecte lucrate manual, adică tocmai de persoanele trebuincioase pentru realizarea unor obiecte dorite de turişti. Fenomenul se manifestă ca şi cum ar exista un dezinteres atât din partea autorităţilor care construiesc strategiile dezvoltării turistice, cât şi de la subiecţii acţiunilor formative. Totuşi, fără această mică industrie, nu numai că se pierd fluxuri monetare importante pentru actorii economici din turism, dar este afectată însăşi satisfacţia turiştilor, cu consecinţe dezastruoase pe termen lung. Cooperarea între proprietarii de pensiuni, şcoală şi autorităţile locale, în vederea creăriişi dezvoltării unei mici industrii locale de obiecte artizanale pare a fi cea mai profitabilă soluţie. În acest spirit am extras câteva concluzii dintr-un raport despre preferinţele de consum ale turiştilor legate de obiectele artizanale.

Raport
Cumpărăturile reprezintă o activitate importantă pentru turişti. După hrănire şi cazare, turiştii cheltuiesc bani pentru îmbrăcăminte, obiecte meşteşugăreşti şi produse alimentare tradiţionale. Se apreciază că 70 % din turiştii americani din statele Iowa, Minnesota şi Nebraska cumpără obiecte manufacturate cu scopul de a le servi pentru viitoare cadouri sau ca amintire (suvenir).
Turiştii doresc obiecte meşteşugăreşti pe care să le afişeze în locuinţele lor şi, dacă este posibil, să le utilizeze. De asemenea, caută diferite obiecte pentru colecţiile personale şi bijuterii. Sunt bucuroşi să găsească şi să achiziţioneze mărfuri de sezon. Preferă obiecte din lemn, după care acceptă şi alte materiale (metal, os, plastic, ţesături). Obiectele cumpărate sunt încărcate cu semnificaţie simbolică în special dacă sunt cumpărate ca suveniruri care să reflecte evenimente deosebite localizate în situri turistice sau înşile caracteristicile de atractivitate ale sitului turistic. Turiştii apreciază mult dacă sunt informaţi despre cum poate fi utilizat un obiect meşteşugăresc. Consideră informaţia scrisă despre păstrarea în siguranţă a obiectului, măsurile de securitate (dacă este cazul)şi materialele utilizate la producerea obiectului. Testaţi în legătură cu preferinţele legate de natura materialului din care este confecţionat obiectul, turiştii au răspuns că nu găsesc suficiente obiecte artizanale realizate din piele, sticlă. Cât despre destinaţia obiectelor, ei au răspuns că sunt insuficiente jucăriile confecţionate manual, bijuterii şi îmbrăcăminte, artizanale. S-au plâns că se găsesc prea multe obiecte artizanale din ţesături şi hârtie, obiecte pictate şi în general prea multe care au valoare decorativă în detrimentul celei practice.
Turiştii se informează cu predilecţie despre magazinele şi locurile unde pot cumpăra obiecte artizanale din următoarele surse: oficiile de informaţii turistice, articole din ziare şi reviste, ghiduri turistice, prieteni, personalul hotelului şi rezidenţi localnici, publicitatea ziarelor locale.
Se cheltuieşte o sumă cuprinsă între 5-30 $ pe obiect în funcţie de persoana căreia îi este destinată.
Turiştii îi apreciază pe vânzătorii care au un comportament plăcut, le oferă informaţii despre obiectele artizanale şi le permit să cerceteze în voie rafturile (standurile) cu produse. (adaptare din "Marketing Crafts and Other Products to Tourists: A Guide for Craft Producers, Craft Retailers, Communities, Tourist Attractions, and Hospitality Services". 1992. North Central Regional Extension Pub. #445. University of Nebraska, IANR Communications and Computing Services, Lincoln, NE 68583-0918; (402) 472-3023.)

În fotografie, poate fi observată diaporama în mărime reală a atelierului în care o femeie maghiară pregăteşte în mod tradiţional turtă dulce. Diaporama este parte din Muzeul Păstorilor adăpostit într-un vechi şopron din localitatea Nagycsárda, în centrul turistic Hortobágy (Ungaria), unde sunt expuse obiecte şi activităţi tradiţionale din viaţa locuitorilor de altădată. Fotografia a fost făcută de mine în excursia pe care am efectuat-o în luna august, 2008.