Seppo Iso Ahola şi modelul psihologic al motivaţiei

Generalităţi
Una dintre definiţiile motivaţiei spune că este „rezultanta proceselor psihice intra-personale ale unei persoane care orientează, activează şi menţine comportamentul acesteia” (Geen, Beatty & Arkin, 1984). În consecinţă, trebuie să înţelegem că motivaţia poate fi înţeleasă ca un fel de forţă internă care îl determină pe cineva să facă anumite lucruri în vederea obţinerii unui rezultat dezirabil. Între definirea motivaţiei unei persoane, în genere, şi aceea a motivării turistului nu se interpune o prea mare distanţă aşa că motivaţia turistică a fost definită ca fiind " o reţea integratoare globală de forţe biologice şi culturale care imprimă orientare şi valoare opţiunilor pentru iniţierea unui consum turistic, comportamentului pe durata turistică şi experienţei [resimţite-n.a] călătoriei ". (Pearce, Morrison & Rutledge, 1998). Este util să observăm aici că definiţia sincretizează tendinţele divergente de explicare a determinării angajării turistului într-o călătorie, fie prin factori interni psihologici (push-teorii), fie prin factori externi culturali (pull-teorii). În maniera definiţiei, factorii interni concurează cu cei externi în varii combinaţii de caracteristici şi intensităţi, rezultanta vectorială a determinanţilor constituind chiar acea motivaţie specială denumită şi turistică.