Serviciile turistice

Cunoaşterea semnificaţiei serviciilor turistice este unul dintre primii paşi de parcurs pentru formarea profesională în turism. Deoarece, nu putem primi oaspeţi, nu putem trimite vizitatori, dacă nu ştim ce trebuie să le oferim acestora în specificitatea înţeleasă a terminologiei domeniului. Când încercăm să descoperim răspunsul la întrebarea ce este serviciul turistic, toate drumurile ne conduc înspre terminologia economică şi comercială şi de acolo va trebui să extragem primele informaţii.

Vocabularul termenilor turistici

Se spune pe bună dreptate că însuşirea perfectă a unei ştiinţe este sinonimă cu asimilarea tuturor cuvintelor întrebuinţate de acea ştiinţă. Turismul ca o ştiinţă interdisciplinară şi-a creat la rândul său noţiuni, termeni şi concepte care să acopere operaţiile mentale de înţelegere a fenomenului respectiv interpretat din variatele perspective. Acestea sunt în număr mare şi multe dintre ele suferă un proces de determinare logică prin reducerea sferei şi extensia conţinutului. În timp, trebuie însuşite în totalitate, dacă dorim să controlăm cunoaşterea unui fenomen social şi economic. Evoluţia ştiinţei din antichitate şi până astăzi, parcă, a urmat scara în evoluţie a răspunsurilor la întrebările "de ce ?", ulterior, "cum ?" şi iarăşi ulterior "cât". Această ultimă abordare pozitivistă a adus un plus de valoare pentru aplicabilitatea ştiinţei, ea permiţând în baza măsurării iniţiale modelarea şi simularea matematică a modelelor, o mai bună cunoaştere a realităţii sociale. Abordarea pragmatic-pozitivistă utilizată de industriile turistice permite orientarea strategică a afacerilor din turism, profituri mai mari şi, dacă luăm în considerare adecvarea cu interesele şi nevoile, chiar satisfacţia sporită a consumatorilor de turism. Dar, abordarea pozitivistă nu se poate fundamenta decât pe măsurare, pe categoria cantităţii, în final pe statistică. De aceea, am considerat a fi necesară şi utilă prezentarea câtorva termeni turistici cu semnificaţia lor stabilită de statistica turistică.

Subiecte pentru tezele de licenţă în turism

Introducere
O discuţie total întâmplătoare cu o absolventă a unei facultăţi de turism m-a pus în situaţia de a medita asupra subiectelor lucrărilor de licenţă specifice. Am încercat, ulterior, procurarea mai multor informaţii, cu scopul de a-mi forma o părere generală despre calitatea temelor selectate. Trebuie să spun că nu am reuşit să adun suficiente date pentru a exprima o părere justă asupra problemei calităţii. Totuşi, mi s-a format impresia că mai multe subiecte de examen fac referire la probleme turistice care ţin de începuturile dezvoltării fenomenului. Am înţeles că acest tip de subiecte se înscrie în categoria tezelor de compilaţie, în urma cărora studentul trebuie să demonstreze că şi-a format o viziune critică într-un domeniu mai îngust al ştiinţei turismului şi în urma consultării unui material bibliografic oarecare. Realizate cu seriozitate şi corect, aceste teze de compilaţie deschid în mod real calea aprofundării studiilor începute un student. Există, însă, şi tipul tezelor de cercetare, lucrări care presupun simţul problemelor reale, originalitate şi care încearcă soluţii pentru problemele descoperite. În opinia mea, acest tip de lucrări de licenţă este mai profitabil, deopotrivă pentru student şi societate. Pentru student, fiindcă demonstrează capacitatea de a fi cercetător, de a împinge înainte disciplina căreia i s-a dedicat, iar pentru societate, fiindcă pune la îndemâna politicului şi mediului de afaceri soluţiile dezvoltării. În consecinţă, am hotărât întreprinderea trecerii în revistă a unor cărţi recente legate de turism şi extragerea problemelor actuale mai importante. Din acestea am conceput mai multe subiecte pentru examene de diferit nivel şi/sau cercetarea turistică, în genere. De asemenea, doresc să prezint câteva informaţii pe care le consider importante pentru conceperea unei cercetări. Lista cu titlurile subiectelor propuse va rămâne deschisă, urmând a fi adăugate şi altele. În final, doresc să-i rog pe prietenii blogului în a mă ajuta la crearea listei prin comentarii cu sugestii.

Geneza statistică a produsului turistic

Generalităţi
Realitatea lumii prezente primeşte tot mai mult, astăzi, însuşirile unui proces caracterizat de numeroase şi simultane schimbări. În condiţiile date, limbajul şi discursul logico-lingvistic ca instrumente umane de cunoaştere raţională a semnificaţiilor lucrurilor reuşesc cu tot mai multă dificultate să surprindă adevărul esenţial. Astfel, numele lucrurilor renunţă tot mai frecvent la caracterul universalităţii relative în favoarea generalităţii stereotipizate sau, mai ales, a particularităţii subiective. Şi denumirea eşuează ca unealtă ordonatoare a lumii cedând locul ambiguităţilor, echivocului şi plurisemantismului. Cu atare premise nu trebuie să ne uimească autogeneza unui nou turn Babel, a unei "încurcături" limbilor de nivel secund, o lume în care ne este tot mai greu să ne orientăm din cauza semnificaţiilor eronate a lucrurilor transcrise în limbajul simbolic uman - limba.

Dificultăţi în dezvoltarea turismului rural

În mod paradoxal, distrugerea miturilor despre volumul mare al fluxurilor monetare generate de agroturism conduce chiar la rentabilizarea investiţiei. Turismul rural este o problemă prea serioasă pentru a fi neglijată. Bine conceput şi organizat acesta poate aduce bani bugetului întreprinzătorului privat, poate contribui la dezvoltarea economiei locale şi poate completa deficitele unui buget naţional în anumite condiţii. Cercetările în domeniu tind să sublinieze o serie de caracteristici care influenţează negativ dezvoltarea turismului rural.

Viziunea produsului turistic

Generalităţi
Crearea unui produs turistic, în general, înseamnă combinarea a cel puţin două servicii legate de turism (avem a alege între atracţia turistică, transport, cazare, alimentare, animaţie şi altele de importanţă secundară) şi vinderea acestora la un preţ global clientului. Orice servicii turistice vândute cu preţuri separate nu pot fi considerate a fi produse turistice. În limbajul specializat, operaţiunea de creare a unui produs (pachet turistic) este denumită "tourism packaging" [în limba engleză]şi "forfait touristique" [în limba franceză]. Legea franceză din 1992, de exemplu, stabileşte că un "forfet" turistic trebuie să corespundă unei prestaţii care:
- să combine cel puţin alte două servicii turistice;
- durata produsului să cuprindă cel puţin o înnoptare sau să depăşească 24 de ore;
- să fie vândut la un preţ global, unic.

Agenţia touroperatoare

Lansată acum circa 150 de ani intustria turismului acoperă numeroase afaceri legate de cazare, transport, masă, animaţie, informaţie şi intermediere turistică. Ultimele două sectoare aparţin entităţilor comerciale cu denumirea de agenţie touroperatoare şi agenţia de turism (călătorie, voiaj). Cercetări recente identifică rolul major agenţia touroperatoare devine cel mai puternic intermediaral agenţiei touroperatoare în canalul de distribuire a produsului turistic, fiind oferit argumentul cantitativ statistic al ocupării în proporţie de 80 % a segmentului respectiv. Astfel, agenţia touroperatoare devine cel mai puternic intermediar din piaţa turismului.

Istoria turismului medical din perspectivă americană


Antichitatea
Studiile istorice demonstrează o legătură puternică care datează de mii de ani între religie şi asistenţa medicală. Cele mai multe civilizaţii antice a recunoscut efectele terapeutice ale apei minerale termale şi au folosit băile sacre ale templelor. Aşa sunt câteva dintre cele mai timpurii civilizaţii. Sumerienii (circa 4000 î.Hr.) au construit primele complexe de sănătate, care au fost ridicate in jurul izvoarelor termale. Aceste facilităţi de asistenţă medicală erau cuprinse în temple maiestuoase unde descopereai piscine cu apă curgătoare. În timpul epocii bronzului (circa 2000 î.Hr.) triburi de munteni aşa cum dovedesc excavaţiile arheologice la St. Moritz, Elveţia, au cunoscut beneficiile pentru sănătate ale utilizării apei minerale bogate în săruri de fier. Cupe de bronz folosite de aceştia pentru băutul apei au fost descoperite şi în locurile cu izvoare termale din Franţa şi Germania, ceea ce ar dovedi obişnuinţa unor pelerinaje pentru sănătate la aceste populaţii. Grecii antici au fost primii care au pus bazele unei reţele globale de turism medical. În onoarea zeului lor vindecător, Asclepios, grecii au ridicat temple care au devenit primele centre de sănătate din lume.