Generalităţi
Realitatea lumii prezente primeşte tot mai mult, astăzi, însuşirile unui proces caracterizat de numeroase şi simultane schimbări. În condiţiile date, limbajul şi discursul logico-lingvistic ca instrumente umane de cunoaştere raţională a semnificaţiilor lucrurilor reuşesc cu tot mai multă dificultate să surprindă adevărul esenţial. Astfel, numele lucrurilor renunţă tot mai frecvent la caracterul universalităţii relative în favoarea generalităţii stereotipizate sau, mai ales, a particularităţii subiective. Şi denumirea eşuează ca unealtă ordonatoare a lumii cedând locul ambiguităţilor, echivocului şi plurisemantismului. Cu atare premise nu trebuie să ne uimească autogeneza unui nou turn Babel, a unei "încurcături" limbilor de nivel secund, o lume în care ne este tot mai greu să ne orientăm din cauza semnificaţiilor eronate a lucrurilor transcrise în limbajul simbolic uman - limba.
În terminologia specializată a domeniului, produsul turistic este una dintre expresiile lingvistice mai dificile, nu pentru că nu poate fi înţeleasă cu uşurinţă, ci din cauza aplicării sale preponderent cu adecvare contextuală. Aici se adaugă şi faptul că sintagma este construită din două concepte, unul economic şi celălalt cultural, în sens mai restrâns.
Astfel, produsul ca un cuvânt generat de criteriul categorial economic poate însemna pe rând "un obiect creat de cineva printr-un anumit proces", "o marfă care se poate vinde", "un bun economic", "un lucru realizat prin muncă şi efort". O semnificaţie circumstanţial-consecvenţială o ia produsul atunci când înlocuieşte cuvântul efect ca în propoziţia "călătoria este produsul economiilor din anul anterior". Aici, produsul este consecinţa directă a eforturilor cuiva sau a unui set particular de circumstanţe. Din această perspectivă semantică, produsul este simplu de înţeles, toate conotaţiile circumscriind ideea a "ceva vandabil creat de cineva prin muncă şi efort cu scopul de a fi vândut într-o piaţă."
Când spunem, însă, "produs turistic" lucrurile se complică chiar prin adăugarea substantivului adjectivizat "turistic". Printr-un straniu fenomen de reducere semantică ce merge până la anularea conţinutului şi generalizarea maximă a extensiei cuvântul turism pare extrem de uşor de înţeles. Dar, acesta nu este altceva decât un simplu nume, o vorbă, cheia înţelegerii fiind oferită de simpla recunoaştere a cuvântului într-un proces de codificare a discursului verbal. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre cuvântul "turism", concept forjat după criterii de cele mai multe ori funcţionale şi care aparţin domeniilor specializate ale altor ştiinţe. Trebuie să înţelegem aici că vocabula "turism" poate acoperi o semnificaţie abstrasă din realitate sau una decretată nomotetic, după interesele de cercetare şi modelare paradigmatică a realităţii obiective. Diferenţa între proceduri este echivalentă cu a spune "turismul este o formă a călătoriei" [definiţie prin gen proxim sau diferenţă specifică] sau "turismul este o sumă de procese, activităţi şi rezultate provenind din relaţiile şi interacţiunile care se stabilesc între turişti, furnizorii de servicii turistice, comunităţile şi guvernele ce găzduiesc turişti, cât şi mediile implicate în atragerea şi găzduireaa turiştilor." Ce ar fi de zis faţă de o definiţie care ne explică cum "turismul este suma cheltuielilor turistice în "interiorul frontierelor unui stat sau o arie economică bazată pe transport extinsă la mai multe state (Goeldner & Ritchie, Tourism Principles, Practices, Philosophies, 2009). O definiţie bună în opinia mea pare a fi: "turismul este un fenomen social, cultural şi economic în legătură cu deplasarea oamenilor în alte locuri decât acelea de rezidenţă, aceştia fiind motivaţi în mod comun de plăcere. " (IRTS 2008, Divizia de statistică a Organizaţiei Naţiunilor Unite)
Dificultatea definirii "turismului" face ca unele lucrări să trateze problemele turismului excluzând denumirea acestuia (Praveen Sethi, Tourism Today and Tomorrow, 2005).
Şi dacă însuşi cuvântul "turism" este atât de greu definibil, ne putem uşor imagina cu cât mai dificil va fi de înţeles şi explicat expresia "produs turistic". Un prim pas în clarificarea problemei prescrie înţelegerea adecvării definiţiei la context. Astfel, nu avem o definiţie globală a produsului turistic, ci mai multe definiţii înscrise contextului în care acestea funcţionează. O definiţie pentru touroperatori şi alta pentru statisticieni. Una pentru hotelărie şi alta pentru restauraţie. În aceste condiţii nu putem vorbi despre definiţii corecte sau incorecte, ci numai adecvate sau inadecvate.
Recomandări internaţionale privind definiţiile şi conceptele legate de turism
Contrareacţia la situaţia descrisă în prezentarea anterioară a dus la înfiinţarea unor instituţii de afinare a conceptelor legate turism şi industria turismului. Dezvoltarea instituţiei recomandărilor internaţionale privind definiţiile şi conceptele turistice începe în 1937, dată la care Liga Naţiunilor propune definiţia "turistului internaţional", din motive pur statistice. Definiţia este uşor îmbunătăţită la Dublin, Irlanda, în 1950, de International Union of Official Travel Organizations (IUOTO). În anul 1953, Comisia statistică a ONU -United Nations Statistical Commission (UNSC) a definit conceptul "vizitatorului internaţional". Urmând recomandările IUOTO, Conferinţa de la Roma a ONU, din 1963, cu tema turismului şi călătoriilor internaţionale, a recomandat definiţii pentru termenii "vizitator", "turist" şi "excursionist". Definiţiile propuse au continuat să fie examinate, în 1967, de un grup de experţi ONU în statistica călătoriilor internaţionale şi au fost avizate favorabil de Comisia de statistică a ONU în 1968. După aprobarea definitivă din 1976 a apărut documentul "Recomandări provizorii pentru statistica turismului internaţional", lucrare diseminată larg în 1978. Anul 1980 a marcat începerea unei etape de conştientizare a importanţei turismului şi a interdependenţei cu sectoarele economic şi social. În consecinţă Organizaţia Mondială a Turismului-World Tourism Organization (UNWTO)împreună cu Divizia de statistică a ONU - United Nations Statistics Division (UNSD) a iniţiat un larg proces de revizuire a definiţiilor şi clasificărilor utilizate în turism. Aceasta din motivele compatibilizării cu sistemele statistice naţionale şi pentru încorporarea turismului în sistemele de evidenţă contabilă. În 1991, la Conferinţa internaţională despre statistica călătoriilor şi a turismului a fost propus un set de clasificări şi definiţii turistice capabile de a fi integrate în sistemele de evidenţă contabilă. În 1993, Organizaţia Mondială a Turismului întrunită în a 5-a sesiune la New Delhi a prezentat un raport prin care este probată descrierea şi includerea turismului în sistemele statistice şi de evidenţă contabilă existente. Astfel, ca o consecinţă a multelor dezbateri şi analize tot în 1993 Comisia ONU pentru statistică a aprobat primele Recomandări internaţionale pentru statistica turismului , document publicat în 1994. În Europa, Oficiul Statistic al Uniunii Europene (Eurostat) a iniţiat programe de cercetare şi studii în domeniul statisticii turistice şi a lansat documentul Metodologia Comunităţii pentru statistica turismului, compatibil cu recomandările ONU. În 1995, a fost publicată Directiva UE privind colectarea datelor în domeniul turismului.
La acest capitol trebuie reţinut un aspect important. Statistica turismului a dezvoltat concepte şi definiţii operaţionale pentru domeniul turismului din necesităţi contabile. Realitatea dovedea că morfologia fenomenului turistic era prea complicată pentru a putea fi cuantificat aportul în bani adus la produsul intern brut al unui stat. Tot acest fenomen a generat şi apariţia urmată de utilizarea unui nou sistem de contabilitate denumit "contabilitate satelitară", un sistem de evidenţă contabilă cu dublă intrare, cu intrări şi ieşiri independente. Noul sistem a fost implementat după 1993 de 36 de state şi a contribuit, pe de o parte, la clarificarea contribuţiei economice a turismului în economiile naţionale şi stabilirea corectă a numărului de locuri de muncă ocupate în turism, pe de altă parte, la extinderea posibilităţii comparării datelor economice legate de turism între state.
Produsul turistic, un concept cu funcţie statistică
În sistemul conceptual al statisticii turistice alcătuită în baza Recomandărilor, produsul turistic constituie un criteriu de clasificare a călătoriilor turistice (tourism trips). Astfel, se afirmă că toate călătoriile asociate diverselor forme de turism pot fi caracterizate prin:
- scopul principal al călătoriei;
- tipul de "produs turistic";
- durata călătoriei/vizitei/şederii;
- originea şi destinaţia;
- modalităţile de transport;
- tipurile de primire-găzduire.
Din această perspectivă, un "produs turistic ar reprezenta "o combinaţie a unor diferite aspecte (caracteristicile locurilor vizitate, modalităţi de transport, tipuri de primire, activităţi specifice la destinaţie şi altele) legate de un centru de interes specific cum sunt circuite în natură, viaţa la fermă, vizite la obiective istorice şi culturale, vizitarea unmor oraşe de interes particular, practicarea sporturilor, plaja etc." Această noţiune nu este relaţionată la conceptul de "produs" utilizat în statistica economică, ci mai degrabă o expresie specială utilizată de profesioniştii din turism pentru:
- a face comerciale,
- a negocia,
- a promova, distribui şi vinde,
pachete specifice şi destinaţii de turism. Definirea unui produs turistic facilitează uşurinţa conceperii intrărilor de produs şi atragerea clienţilor pentru călătorie.
Astfel, devine posibil a se vorbi despre produse turistice specifice cum ar fi turismul culinar, eco-turismul, turismul urban, agroturismul, turismul medical, turismul de iarnă, turismul de litoral etc. Clasificarea este în dezvoltare, intens cerută de oamenii de afaceri în turism, şi este folosită exclusiv ca un instrument de marketing.
În final, Comisia de statistică a ONU, ţinând seama de realitatea marii neuniformităţi în domeniul definirii produsului turistic, precizează evitarea decretării unor recomandări pentru acest criteriu.
Concluzii
Conceptul "produs turistic" posedă note de conţinut contextuale, el primind definiţii diferite în funcţie de comunitatea profesională în care este utilizat. Deşi geneza sa este de sorginte statistică, în folosul evidenţei contabile, conceptul este utilizat în marketingul produselor şi rolul său cel mai important este probabil atragerea clienţilor pentru agenţia touroperatoare. Într-un cadru mai larg, observăm că participarea turismului la dezvoltarea economică globală a unei ţări depinde direct de sistemul de indicatori statistici, conceperea măiestrită a produselor turistice şi un sistem de evidenţă contabilă adecvat, "satelitar".
P.S. Aş fi curios să cunosc să ştiu care e situaţia la noi în turism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu