Clasificarea restaurantelor
Este neîndoielnic
că orice persoană care doreşte să lucreze în turism ar trebui să cunoască câte
ceva şi despre industria restaurantelor. Se dovedeşte de importanţă cunoaşterea
clasificării restaurantelor aşa cum este realizată în occident. Astfel, în SUA
restaurantele sunt clasificate în restaurante pentru servire rafinată (fine
dining) şi servire obişnuită (casual dining).
Restaurantele
pentru servire rafinată
Sunt cela mai
bune restaurante în ce priveşte servitul , atmosfera şi calitatea preparatelor
culinare. Cel mai adesea, acestea îşi cîştigă reputaţia printr-un decor unic şi
frumos, bucătari renumiţi şi feluri de mâncare speciale. Câteva trăsături sunt:
Preţurile antreurilor sunt mari. Stilul servirii este de vârf, fiind folosiţi
ospătari experimentaţi şi somelieri pricepuţi, persoane care cunosc foarte bine
mîncărurile şi băuturile. Atmosfera este excepţională, luminile şi ambianţa trebuie
să-l binedispună pe client, muzica trebuie să reflecte ideeaa de înfiinţare şi
organizare a restaurantului şi să nu perturbe conversaţiile clientului. Decorul
trebuie să adauge o perspectivă
elegantă. Aceste restaurante se străduiesc să le creeze clienţilor o experienţă
extrem de plăcută.
Restaurantele cu
servire obişnuită
Acest tip de
restaurante sunt mult mai disponibile clienţilor şi îndeosebi familiilor.
Preţul antreurior este mai scăzut. Clienţii sunt însoţiţi la masă de o gazdă. Ospătarii explică meniul şi preiau
comenzile. Serviciul de servire nu este la fel de formal ca cel anterior.
Ospătarii pot acţiona mai informal, dar profesionalismul este păstrat, totuşi.
Atmosfera este prietenească, familiară, cu decoraţii pe pereţi, postere
tematice, picturi colorate. Există locuri de servire amenajate ca rezerve. Ele
pot fi specializate în bucătărie regională sau specialităţi combinate.
a)
Restaurantele
cu servire obişnuită, rapidă
Acest tip d
erestaurant se distinge în funcţie de tipul
serviciului şi calitatea preparatelor. Ele oferă preparate de o calitate destul
de bună. Acestea sunt specializate în meniuri cu puţine sortimente de
preparate. De obicei, nu se oferă antreuri. Clienţii merg adeseori la o
persoană care ţine evidenţa mâncărurilor, aleg meniul, după care plătesc . Uneori
se alege mai întîi mâncarea trecându-se prin faţa unei linii de autoservire, pe
urmă se plăteşte. Atmosfera este fie standardizată şi impersonală, fie se
încearcă crearea unei ambianţe Poate fi folosită iluminarea şi muzica în
ajutorul atmosferei.
b)
Restaurante
cu servire obişnuită,imediată
Acest tip de
restaurante fructifică avantajele rapidităţii serviciului şi a comodităţii.
Fat-food-urile se încadrează în această categorie, dat nu orice gen de acest
restaurant serveşte meniuri fast-food. Aceste restaurante sunt caracterizate de
un decor simplu, feluri ieftine de mâncare şi servire rapidă. Oferă mâncare
ieftină, feluri prestabilite şi feluri care pot fi combinate la alegerea
clientului. Unul sau mai mulţi casieri preiau comanda şi banii. Locurile
destinate servirii mesei sunt simple şi cu puţine decoraţii, dar aceasta nu
înseamnă că nu se încearcă creearea unei identităţi locale.
Dacă în cele
descrise mai sus este vorba mai ales de o clasificare tehnică, înschimb mai
există un gen de clasificare, aceea dată de satisfacţia clientului carre a
poposit şi a consumat serviciile unui restaurant. Este vorba de o clasificare de
apreciere, de evaluare a restaurantului şi serviciilor respective. Deşi în lume există diferite sisteme de clasificare,
şi-a consacrat utilizarea sistemul Michelin. Ghidurile turistice Michelin îşi
îndrumă cititorii către diferite unităţi de alimentaţie publică pe care le
apreciază după un sistem ce ţine cont de mai multe criterii. Ordinea ierarhică
este asigurată prin acordarea unui număr de stele, maxim trei. Cele cinci criterii
sunt: 1) calitatea ingredientelor; 2) talentul şi abilitatea cu care ingredientele
sunt pregătite şi cum sunt combinate aromele; 3) cum se reflectă personalitatea
bucătarului în preparatele sale; 4) valoarea culinară a preparatului; 5) constanţa
standardelor culinare. Stelele reflectă numai ceea ce este în farfurie, nu se ţine
cont de decor, calitatea serviciilor, echipamentul etc. Preţurile ingredientelor nu contează ca valoare în
acordarea stelelor . Stelele sunt codificate astfel:
*** Bucătărie
excepţională, merită o călătorie pentru aceasta. Oricine care ajunge aici
mănâncă extrem de bine, uneori chiar superb. Meniuri distincte şi precis executate se folosesc de ingrediente superlative.
** Bucătărie
excelentă, merită o ocolire a traseului principal. Meniurile sunt îngrijite şi realizate cu pricepere, de o calitate superioară.
*Un restaurant
foarte bun pentru categoria sa. Meniurile se conformează standardelor înalte. Merită o oprire dacă sunt pe drumul itinerarului principal.
Se practică şi un
sistem de clasificare după decor, atmosferă, calitatea servirii, primirea
clientului. Acest sistem acordă cinci trepte simbolizate prin cinci linguri sau
furculiţe sau cinci clădiri. O lingură înseamnă „destul de confortabil”, în
timp ce maximul de cinci linguri înseamnă „luxos în stil tradiţional”.
Lingurile sau furculiţele colorate în roşi mai înseamnă că acel restaurant este
şi „plăcut”.
Sistemul acordă
şi „steaua care răsare „ pentru restaurante cu potenţial de dezvoltare.
Alte genuri de
clasificări „verzi” acordă trei stele cu semnificaţia în ordine crescătoare „interesant”,
„merită o oprire” şi „merită o călătorie”. În ce priveşte vinurile sunt propuse
sisteme de atenţionare simbolizate prin ciorchini de strugure.
Referinţe: http://www.foodservicewarehouse.com/restaurant-equipment-supply-marketing-articles/restaurant-management-and-operations/an-overview-of-different-restaurant-types/c27994.aspx
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu