Turism pentru persoanele cu disabilităţi

Cercetările europene relaţionate cu dezvoltarea turismului pentru persoanele cu handicap au dus la concluzii surprinzătoare. O potenţială uriaşă piaţă europeană pentru turismul persoanelor cu disabilităţi formată din circa 36 de milioane de oameni (în 1993) aşteaptă să fie exploatată în beneficiul celor din urmă. Transcrisă în indicatori statistici aceasta poate reprezenta un număr de aproximativ 160 de milioane de înnoptări, bineînţeles dacă vom considera o structură omogenă fluxurilor turistice şi o cifră de cheltuieli de circa 310 miliarde franci francezi (1993). Cu toate acestea, turismul pentru persoanele cu handicap rămâne încă slab dezvoltat, mai ales din cauza dificultăţii de a găsi destinaţii accesibile, dar şi prin absenţa informaţiilor despre echipamentele speciale utilizabile care se găsesc la acele destinaţii. Problema este cu atît mai complicată cu cît termenul accesibilitate suferă o plajă largă de interpretare. Puţini operatori de turism ştiu ce înseamnă accesibilitate în funcţie de natura handicapului. Ce ar trebui să i se asigure la destinaţie unei persoane cu disabilităţi locomotorii, uneia cu deficienţe auditive, unui nevăzător, unuia cu probleme mentale şi aşa mai departe. Pe urmă, s-a constatat că în funcţie de personalitatea umană chiar acelaşi handicap este trăit în mod diferit. Lăsând deoparte aspectele complexe ale problemei trebuie totuşi spus că specialiştii sunt de acord cu cel puţin următoarele adaptări pentru un obiectiv turistic capabil să ofere servicii şi persoanelor cu dizabilităţi:

- spaţii rezervate de aşteptare (staţionare) la intrarea în obiectiv cu dimensiunea minimă de 3x3 metri;

- suprafaţa căii de acces spre intrare acoperită sau realizată din maateriale care să permită rularea uşoară a scaunului cu roţi;

- distanţa între spaţiul rezervat de aşteptare şi intrarea în obiectiv trebuie să fie mică, în caz contrar trebuie amenajate locuri de staţionare temporară;

- o intrare accesibilă cu clanţă adecvată;

- buton de sonerie la o înălţime accesibilă;

- pragul uşii este uşor de trecut;

- biroul, ghişeul de la recepţie sunt la o înălţime corespunzătoare activităţii persoanei cu handicap sau există amenajări corespunzătoare;

- cabină telefonică echipată corespunzător;

- toaletă publică amenajată corespunzător (intrare largă, spaţiu pentru rotirea scaunului cu roţi);

- ascensor adaptat corespunzător care să deservească camerele speciale, barul, restaurantul şi sălile de expoziţie;

- sistem de semnalizare de securitate specific;

- spaţii adaptate pentru rotirea scaunului mobil în camerele special amenajate;

- paturi speciale şi dispozitive de iluminat la pat adecvate;

- baie specială (cu bară de sprijin, cu scaun de baie, duş la înălţime mică, scaun pentru duş);

- chiuvete la înălţime joasă cu comenzi prin levier;

- prize, întrerupătoare la înălţime joasă;

- podeaua să nu prezinte diferenţe de nivel;

- mese joase pentru baruri şi restaurante;

- fotoliu rulant disponibil la intrarea în muzee;

- aparat pentru ghidare auditivă cu regaj al volumului;

- panourile din muzeu la înălţime convenabilă;

- iluminare specială pentru persoanele cu deficienţe de vedere;

- posibilitatea atingerii exponatelor pentru nevăzători;

- accesul fotoliului rulant la toate nivelurile sau cel puţin la cele mai importante;

- suprafaţa de deplasare să fie adecvată fotoliului rulant;

- scaune cu dispozitive de audiţie şi cu cotiere rabatante;

- înregistrări privind conţinutul muzeului pentru nevăzători;

- subtitrări pentru filme;

- ghid special capabil să traducă în limbajul semnelor pentru surzi;

- terminal de informare electronică;

- alertă senzorială pentru telefon şi trezire;

- dispozitiv de ghidare la sol pentru nevăzători;

- borne şi balize sonore;

- machete tactile;

- echipament audiovizual;

Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite veţi putea afişa semnele recunoscute internaţional pentru facilităţile oferite turiştilor cu handicap.

Mai mult decât atât trebuie să fiţi convinşi că procedând astfel veţi îndeplini o obligaţie morală, umană. Cam aceasta ar fi adevărata solidaritate, bineînţeles în fapt, nu în vorbe.