Învăţământului academic european promovează ideea responsabilizării universităţilor faţă de angajabilitatea absolvenţilor. „Nu putem produce tineri şomeri. Ei nu trebuie să fie în urma evoluţiei, ci în avangarda evoluţiei” este opinia manifestă a comisarului european pentru învăţământ superior Jan FIGEL. (Opinia naţională, 16 iulie 2007, pagina 3). Tot la fel se pronunţă şi excelenţa sa Georg WINKLER, rectorul universităţii din Viena şi preşedintele Asociaţiei europene a universităţilor, care în editorialul revistei amintite menţionează: „în ce priveşte provocarea societăţii cunoaşterii, universităţile trebuie să aibă grijă de angajabilitatea studenţilor”.
Angajabilitatea, în accepţia statisticii educaţionale, defineşte numărul absolvenţilor angajaţi din totalul de absolvenţi. Ca rată a angajarii aceasta reprezintă raportul între absolvenţii angajaţi şi cei neangajaţi. După datele furnizate de Georg Winkler, în Uniunea Europeană, din totalul absolvenţilor cu vârsta între 25-29 de ani un procent de 8,5% îl reprezintă şomerii. Aceasta înseamnă o rată de angajabilitate - Ra (100%-8,5%) = 91,5%, adică aproximativ 91 de absolvenţi angajaţi din 100 de absolvenţi.
Ca răspuns la comanda socială şi ca o întâmpinare la iniţiativele educaţionale europene, în UE au apărut structuri autonome care şi-au definit printre obiective studierea fenomenului angajabilităţii, practicarea lobby-ului pe lângă guvernele statelor în favoarea creşterii angajabilităţii studenţilor şi absolvenţilor, sprijinirea instituţiilor de învăţământ academic în problematica respectivă. În general, structurile respective, după o analiză atentă a fenomenului, concep şi redactează sisteme speciale de competenţe profesionale. Caracteristicile esenţiale ale sistemelor respective sunt: 1) deservesc absolvenţi şi angajatori; sunt utilizabile de ambele categorii; 2) sunt asociate semnificaţiei de bune practici în profesia pentru care au fost întocmite; 3) sunt compatibile cu extrem de multe posturi de lucru în interiorul unui domeniu profesional. Un astfel de sistem, creat de o instituţie din Marea Britanie http://www.heacademy.ac.uk/ stabileşte (de exemplu, pentru industria turistică) următoarele competenţe:
Competenţe legate de conceptele şi caracteristicile turismului predate în învăţământul universitar:
- Înţelegerea şi aprecierea contribuţiei disciplinelor care sunt utilizate pentru explicarea originii şi dezvoltării turismului; (studentul sau absolventul trebuie să cunoască toate cunoştinţele care sunt utilizabile în turism din alte ştiinţe cum sunt istoria culturii, istoria artei şi arhitecturii, psihologie socială, psihologie, sociologie, finanţe-contabilitate, statistică, antropologie culturală)*;
- Să fie capabil să explice şi să facă critici asupra teoriilor şi conceptelor care sunt utilizate pentru înţelegerea turismului; (cererea turistică, oferta-produsul turistic, valoarea adăugată în turism, consumul turistic, motivaţia şi satisfacţia turistului, ospitalitatea, imitaţia şi contagiunea socială, modele, raportul dintre educaţie şi destinaţia turistică etc.);
- Să fie capabil să explice şi să facă critici asupra definiţiilor fenomenelor din turism; (definiţii ca: turistul, turismul, cererea, oferta, sezonalitate, flux turistic, consum, motivaţie etc.);
- Să înţeleagă originea şi dimensiunea turismului naţional şi internaţional; ( de la motivaţiile general umane, bugetul familial, legile sociale, dezvoltarea transporturilor, volumul fluxurilor turistice interne şi internaţional.);
- Să utilizeze mai multe surse de informaţie în scopul observării fenomenului turistic; (anuare statistice, reviste şi magazine de turism, de artă culinară, de sănătate, de pescuit, de vânătoare, sportive, legislaţia, filme artistice, filme documentare etc.) O sursă de informaţie foarte bună este Organizaţia Mondială a Turismului, poate fi consultată la adresa: http://www.unwto.org/index.php
- Să aibă cunoştinţe despre natura dinamică a turismului în societăţile moderne; (ţări bogate exportatoare de turişti – Europa, America de Nord, Japonia, Australia, Noua Zeelandă versus ţări cu economie emergentă; există un fenomen denumit neocolonialism turistic şi unul al ţărilor interzise. Fluxuri turistice, frecvenţă şi cauze ale creşterii sau reducerii frecvenţei şi a volumului turistic);
- Să înţeleagă dimensiunea interculturală a turismului.(fenomenul de aculturaţie la contactul între culturi, relaţia directă şi mediată între actori turistici de culturi diferite, conflicte culturale individuale şi colective).
Competenţe legate de produsele turistice, structura şi interacţiunile asociate fenomenului turistic:
- Cunoaşterea structurii şi funcţionării organizaţiilor publice, private, non-profit din domeniul turism; (industria turistică şi întreprinderile turistice; tipologii şi conţinuturi);
- Evaluarea factorilor care influenţează dezvoltarea organizaţiilor cu domeniu de activitate turismul; (ambientul turistic, motivaţia turistică, factorii cererii turistice-timpul liber, bugetul individual ori familial, factorii demografici şi sociali, organizarea şi promoţia, investiţia în turism);
- Analizarea relaţiilor între furnizorii de servicii turistice şi clienţi; (studiu de piaţă, analiza concurenţei, analiza investiţiei, analiza de sensibilitate, analiza de risc, structura consumului turistic, structura motivaţiei turistice, structura satisfacţiei şi a insatisfacţiei).
Competenţe legate de rolul turismului în comunităţile şi ambientele locale
- Înţelegerea relaţiilor între turism, comunităţile şi ambientele în care acesta se desfăşoară; (turismul ca o componentă a dezvoltării locale, peisajul rural, peisaj climatic, relaţia spaţială între marile aglomerări urbane şi zonele de turism rural, primăriile comunelor, personalităţile locale, raporturile electorale în echipele la putere);
- Evaluarea contribuţiei şi a impactului turismului în mediul social, economic, ambiental, politic, cultural sau în alţi termeni; (dezvoltare locală, globalizarea unor idei politice, introducerea de noi comportamente şi obiceiuri etc.);
- Înţelegerea şi evaluarea celor mai bune demersuri pentru dezvoltarea turismului, prin politici şi strategii de dezvoltare planificată; (planuri pentru asigurarea echipamentelor turistice, oraşul-promotor al turismului rural, iniţiativa locală);
- Să aprecieze consecinţele etice asociate acţiunilor pentru dezvoltarea turismului într-un anumit loc; (distrugerea ecosistemului, semi-industrializarea sau transformarea în kitsch-uri a produselor meşteşugăreşti locale, perturbarea desfăşurării unor evenimente religioase, facilitarea furturilor internaţionale de opere de artă etc.)
Natura şi caracteristicile turiştilor
- Înţelegerea şi explicarea modelelor şi caracteristicilor cererii în turism. Înţelegerea cauzelor care produc cererea; (timpul liber, bugetul individual ori familial, factorii demografici şi sociali, gusturi, motivaţii, atitudini, modele, bugetul excedentar etc.)
- Înţelegerea opţiunilor de transport ale turiştilor; (de ce călătoresc preferenţial cu un anumit mijloc de transport-avion, vapor, tren, autovehicul)
- Înţelegerea semnificaţiei culturale a turismului în societate (imaginea turistului, politicile statelor legate de turism).
Predarea în instituţiile de învăţământ, însuşirea competenţelor prezentate ar constitui o garanţie de excelenţă în practicarea profesiei, şi una de sporire a şanselor de angajare. (Emil POP)
* [pentru textul între parantezele rotunde de la finalul fiecărei competenţe au fost folosite şi următoarele surse de documentare: Roger BETEILLE, Le Tourisme Vert, PUF, Vendome, 1996; Robert HOLLIER et Alexandra SUBREMON, Le Tourisme dans la Communaute Europeenne, PUF, Vendome, 1990, Robert LANQUAR, Le Tourisme International, PUF, Vendome, 1989, Robert LANQUAR, L’Economie du Tourisme, PUF, Vendome, 1987 passim.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu