Întotdeauna când dorim să cunoaştem ceva facem apel la definiţii. În dorinţa de a-mi completa şi clarifica cunoştinţele despre produsul turistic am apelat la oferta mai multor surse.
Pe internet am întâlnit definiţii despre produsul turistic care ne spun că "produsul turistic este un complex de bunuri materiale şi servicii, în cadrul căruia serviciile sunt preponderente, dar numai reunite asigură caracterul unic al produsului" şi că "produsul turistic nu este altceva decât totalitatea serviciilor pe care le oferiţi (cazare, alimentaţie) plus anumite servicii suplimentare, care conferă caracter personalizat şi calitate (adică valoare adăugată), de aici rezultând diferenţierea". Am mai întâlnit şi alte definiţii, care mi s-au părut a pune accentul numai pe câteva aspecte, poate nu cele esenţiale. Îmi permit ca după consultarea unor publicaţii de specialitate şi după raţionamentele mele să prezint alte câteva note de conţinut şi, mai ales, într-o manieră înrudită ştiinţelor comunicării. Vreau să pornesc de la constatarea că produsul turistic nu este un obiect, să zicem o bucată de cretă. Dacă ar fi ceva asemănător cretei, atunci am putea crea uşor o definiţie prin gen proxim şi diferenţă specifică, care ar putea arăta aşa: "Creta este roca (genul proxim) dizolvabilă foarte uşor sub acţiunea acizilor (diferenţa specifică)". Produsul turistic nu este, însă, un obiect individual, ci este un agregat eterogen de noţiuni şi concepte. În consecinţă, prima definiţie mai apropiată de adevăr trebuie să fie una descriptivă, care să prezinte notele de conţinut ale ideii de produs turistic.
Pornind de la punctele comune ale mai multor texte o definiţie descriptivă poate arăta, după cum urmează:
- produsul turistic conţine un patrimoniu turistic alcătuit din resurse naturale, culturale, artistice, istorice sau tehnologice, care în mod obişnuit îl incită pe turist la voiaj;
- produsul turistic conţine mai multe echipamente care prin ele însele nu sunt cauze motivatoare pentru turist, însă în lipsa acestora călătoria nu este posibilă: aşa sunt locurile de cazare, restaurantele, echipamentele culturale, sportive, de petrecere a timpului liber (recreative);
- mai multe facilităţi de acces care sunt în relaţie cu un mod de transport şi cu mijloace de transport care-l vor duce pe turist la destinaţie. Acestea se iau în calcul mai mult după ieftinătatea lor şi nu după distanţa fizică;
- o imagine pozitivă, preexistentă sau fabricată, despre locul vacanţei. (pasaje extrase din Robert Lanquar, Le Tourisme International, PUF, Vendome, 1989, şi Roger Beteille, Le Tourisme Vert, PUF, Vendome, 1996)
Remarcăm aici că produsul turistic poate fi perceput ca o marfă de tip special. Marfa de acest tip se consumă chiar înaintea consumului propriu-zis, prin servicii înaintea consumării produsului turistic (serviciul agenţiei de turism, serviciile de marketing şi publicitate ale tour-operatorului, ale agenţiei de turism şi/sau ale proprietarului produsului turistic). Ulterior, această marfă specială este consumată prin obiecte care se închiriază (camere, locuri de cazare, mijloace de transport), obiecte care se cumpără pentru a fi consumate fizic (mâncare, băutură), obiecte care sunt cumpărate pentru consum spiritual (diverse suveniruri, meşteşugăria tradiţională etc.), servicii închiriate pe durata limitată a consumării produsului turistic (deservirea alimentară şi cazarea, prezentările turistice la faţa locului, activităţile recreative etc). Aceste obiecte şi servicii ar putea fi denumite partea activă a produsului turistic. Există însă şi o parte a produsului turistic pe care convenim să o denumim pasivă. Se compune din obiectele geografice fizice existente la locul destinaţiei turistice, adică munţi, văi, lacuri etc. Pe urmă, ar fi vorba de componenta culturală, imaginea nefabricată a produsului, peisajul artistic, legendele locului, zicătorile, proverbele locale, tradiţiile, obiceiurile. Şi în final - şi aceasta este surpriza cea mare - o parte a produsului turistic este chiar turistul, reprezentat prin simţurile sale (peisajul spontan şi altele), cultura sa estetică şi psihologia sa abisală în care frumosul este reflectarea în oglindă a sinelui. Un alt aspect interesant cu referire la consumarea mărfii „produs turistic” este acela că spre deosebire de alte mărfuri, aceasta nu este consumată în întregime. Mai rămâne o parte virtuală întemeiată pe memoria raţională şi emoţională a turistului şi formată din amintirile sale. Această parte serveşte, urmând cursul intersubiectivităţii – în mic, crearea ideilor prin inter-comunicare, la generarea unui nou produs turistic sau la modificarea celui vechi sau la regenerarea acestuia din urmă.
Pornind de la descrierile făcute, îmi permit să mai adaug o definiţie (o combinaţie între definiţia descriptivă şi aceea prin gen şi diferenţă specifică) altor multe deja existente. Mi-ar plăcea să cred că ea ar servi mai bine înţelegerii produsului turistic şi în consecinţă producerii unor comportamente care să ducă la rafinarea observării fenomenului turistic intern, în scopul dezvoltării sale. Astfel, putem zice:
Produsul turistic este marfa specială, confecţionată prin relaţii de inter-comunicare de un producător şi proprietar colectiv (proprietarul agenţiei, proprietarul cazării, proprietarul mijloacelor de transport, turistul, natura şi cultura), niciodată consumabilă în întregime, care este compusă din obiecte, servicii, imagini, reprezentări şi amintiri împreună cu valorile ataşate acestora, care se vinde şi se cumpără numai atunci când descrierea produsului turistic (imaginea) generată de vânzător este identică sau mult asemănătoare cu reprezentarea anticipată a produsului turistic, preexistentă la cumpărător. (Emil POP)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu