1) Hanurile pentru tineri: sunt acele adăposturi care primesc tineri afiliaţi asociaţiilor marilor mişcări sociale de tineret; au ca obiectiv dezvoltarea turismului printre tineri; în general, au o echipare simplă, fără lux; de obicei, sunt create de organizaţii non-profit şi acreditate de mari organisme internaţionale de tineret.
2) Terenuri de camping şi caravane: sunt întreprinderi cel mai adeseori private; sunt compuse din concentrări de corturi sau rulote dispuse lângă construcţii de primire (recepţie), de servicii sanitare şi de reuniune. Terenurile de camping sunt clasificate astfel:
- zone naturale de campare;
- zone organizate de campare;
- zone de campare la ferme agricole;
- zone de campare pentru rulote şi caravane.
3) Centre de primire şi adăpost pentru tineri (centre internaţionale sau colonii de vacanţă): sunt forme sociale (ieftine) de cazare a tinerilor turişti;
4) Centre de vacanţă colectivă: sunt adăposturi care cuprind în denumire orice formă de turism social (ieftin): tabere, adăposturi familiale, case simple de vacanţă, case de tratament, case de odihnă, case familiale , case pentru vârstnici etc.
5) Hotelăria uşoară: hotelul comunal, casa de primire, casa de campanie, casa de pescuit, casa pentru schi (zăpadă), casa de odihnă la sfârşitul unei etape de drum, casa ţărănească, hanul ţărănesc, pensiunea familială, casa pentru pat şi breakfast, cabine, ferma de vacanţă etc.
6) Satul de vacanţă. este un centru autonom de turism compus din cabane de tip bungalow grupate în jurul unor săli comune pentru servirea mesei, distracţie şi practicarea sportului.
Dicţionar:
Hotelul: este locul unde turiştii pot beneficia în schimbul unei plăţi de servicii de cazare, masă şi uneori distracţie, pe durata staţionării lor; este o clădire cu dinmensiuni mari, capabilă să primească persoane peste numărul obişnuit dintr-o familie; sunt clasificate mai ales după gradul de confort, pornindu-se de la hoteluri modeste până la cele de lux.
O clasificare hotelieră
Hotelul local: este un hotel de mărime mică, caracterizat îndeosebi prin calitatea serviciilor de restaurant. El aparţine unui prorietar şi comercializează numai produsele proprietarului. De obicei, nu are clientelă internaţională, el serveşte deplasărilor clienţilor cu profesii liberale (avocaţi, medici, comercianţi); poate deservi deplasări de grup ale unor asociaţii şi societăţi de importanţă locală; Produsele sunt foarte diversificate.
Hotelul individual cu brand de comercializare colectiv: este un hotel de mărime medie care oferă servicii clienţilor unor cluburi sau asociaţii. O parte din produsele hotelului este standardizată după preferinţele clienţilor înscrişi în respectivele asociaţii.
Grupul de hoteluri: este o asociere de mai multe hoteluri independente care propun un produs foarte omogen, uşor de cumpărat pentru organizatorul voiajului.
Hotelul specializat: este hotelul care comercializează produse cu specific mare cum ar fi tratamente balneare, casinouri, practicarea sporturilor. În acest caz, hotelul este ca o instalaţie tehnică a cărei comercializare este asigurată de un club, o asociaţie şi un agent de turism.
Lanţul hotelier: mai multe hoteluri care aparţin unui proprietar (pot exista şi alte forme de proprietate), produs f. omogen.
Dicţionar:
Clasificarea locuinţelor după modelul arhitectural şi gradul de confort
Cort;
Pavilion: adăpost de dimensiuni mai mari şi mai complex decât cortul, poate fi din material textil;
Rulotă (caravană); locuinţă amenajată pe roţi, transportabilă ca remorcă la autoturism;
Cabină: cel mai simplu adăpost, construit din lemn;
Colibă: adăpost foarte simplu construit din lemn şi mijloace improvizate;
Bungalow: cea mai simplă cabană, construită din lemn, de obicei are o cameră şi o terasă acoperită;
Cabană: locuinţă din lemn, cu diferite dimensiuni şi grade de confort;
Casa: locuinţă din cărămidă sau alte materiale de zidărie, de diferite dimensiuni şi cu confort mai ridicat decât acela al cabanei;
Vila: locuinţă de lux, din cărămidă sau alte materiale de zidărie;
Castel.
Clasificare după destinaţia locuinţei
Adăpost de etapă: locuinţă utilizată pentru biciclişti sau călăreţi, la sfârşitul unei etape de mers;
Adăpost de pescuit;
Adăpost de vânătoare;
Han ţărănesc: locuinţă care utilizeză clădirile tradiţionale din zona rurală folosite în trecut pentru popasurile negustorilor;
Cameră de oaspeţi în cadrul fermei;
Popas de oaspeţi: locuinţă folosită doar pentru răgazul strict necesar recuperării călătorului prin odihnă înainte de a porni din nou la drum;
Cabană forestieră;
Adăpost de copii;
Casă familială de vacanţă;
Hotelul municipalităţii;
Casa de lux: este închiriată de oameni cu mari posibilităţi materiale pentru a se afişa şi a-şi satisface astfel orgoliul.
Casa socială de vacanţă pentru vârstnici: locuinţă ieftină pentru bătrânii cu pensii modeste care doresc să petreacă o perioadă odihnitoare la o destinaţie turistică;
Casa de vacanţă pentru vârstnici
Pentru o persoană interesată de turism este extrem de utilă consultarea Hotărârii de guvern care aprobă ultimele Norme metodologice privind clasificarea structurilor turistice din România. Din compararea structurilor de cazare existente în lume cu acelea aprobate la noi rezultă concluzii interesante şi folositoare. Conţinutul HG este indispensabil pentru calcularea costurilor iniţierii unei afaceri în turism cu un stabiliment de cazare, eventual şi cu servicii de restaurant. Cei care doresc pot consulta documentul la adresa http://www.scribd.com/doc/1876603/hg-clasificare.
Nou ! A apărut Ordonanţa ministrului pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale, nr. 636/2008, care aduce unele modificări la HG enunţat. De consultat la adresa
http://www.scribd.com/doc/3728427/clasificare-structuri-turistice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu