Influenţa culturii asupra turismului rural şi urban

Palatul Haller din Coplean, Cluj

Deşi definiţia răspunde nevoii de înţelegere, totuşi turismul urban are nevoie de unele explicaţii suplimentare. Pentru că aglomerările urbane au primit denumiri diferite, în funcţie de parametri specifici cum ar fi numărul locuitorilor,  ocupaţiile principale, resursele, cultura etc. Există o clasificare anglo-saxonă care împarte aşezările omeneşti în: villages (comune, sate), towns (oraşe mici), cities (oraşe mari) şi metropole (oraşe extrem de mari, polinucleare). Se estimează că un număr important de călători sau turişti vizitează aşezările umane dintr-o motivaţie culturală. Cu alte cuvinte, se poate afirma fără tăgadă că cu cât anumite aspecte culturale sunt mai pregnante într-o aşezare umană, cu atât cererea turistică va fi mai mare. Într-o situaţie de criză economică când turismul (călătoria) de afaceri poate stagna mai rămâne totuşi posibilitatea atracţiei exercitate de un oraş cultural. O clasificare ingenioasă a atracţiilor culturale le împarte în: patrimoniu sau moştenirea trecutului (heritage), arte performative şi vizuale specifice localităţii (visual and performing arts) şi industria creativă (creative industry), adică design, modă, arhitectură contemporană, advertising etc.Se apreciază că satele oferă cu preponderenţă moştenirea trecutului şi deloc saau foarte limitat ceilalţi atractori. Oraşele mici oferă patrimoniu şi arte performative, dar deloc sau foarte puţină industrie creativă. Oraşele mari oferă patrimoniu, arte performative şi uneori industrioe creativă la scară mică. Metropolele oferă toate cele patru tipuri de atractori.
Rezultatele unor investigaţii de opinie au arătat că turiştii străini îşi ierarhizează preferinţele legate de vizitarea oraşelor, astfel:
Locul întâi: vizitarea muzeelor;
Locul al doilea: vizitarea galeriilor de artă;
Locul al treilea: vizitarea clădirilor istorice;
Locul al patrulea: vizitarea monumentelor;
Locul al cincilea: participarea la arte performative;
Locul al şaselea: vizitarea unor centre/situri istorice;
Locul al optulea: participarea la festivaluri.

După clasificări europene, preferinţele sunt:

Locul întâi: vizitarea centrelor oraşelor, a monumentelor;
Locul al doilea: vizitarea muzeelor şi expoziţiilor;
Locul al treilea: vizitarea rezervaţiilor naturale;
Locul al patrulea: vizitarea bisericilor, templelor;
Locul al cincilea: vizitarea parcurilor tematice;
Locul al şaselea: vizitarea unor centre de sănătate;
Locul al optulea: siturilor industriale;
Locul al nouălea: participarea la evenimente tradiţionale locale;
Locul al zecelea: participarea la concerte;
Locul al unsprezecelea: participarea la evenimente sportive;
Locul al doisprezecelea:  participarea la evenimente religioase.

Apare, însă, o problemă interesantă legată de preferinţele de informare ale turiştilor, în sensul că înainte de a decide că va vizita un anume loc o persoană utilizează canale de informare.  Studii au arătat că în special turiştii americani preferă să utilizeze ca mijloc de informare familia/prietenii, ghidurile, internetul, vizite anterioare, mari oficii de turism, broşurile touroperatorilor, tv/radio, ziare şi magazine ilustrate.

Legat de cele arătate nu le rămâne primarilor şi consilierilor locali să evalueze cât din aceşti atractori sunt disponibili în oraşul respectiv, iar ulterior să acţioneze pentru corectarea deficienţelor. Dar, eforturile ar trebui să fie comune, în sensul de a participa şi agenţiile de turism, statul şi cetăţenii. De multe ori mă gândesc la primarii din comune care inventează tot felul de taxe pentru primăriile pe care le conduc, în loc să folosească mai bine patrimoniul turistic.

Cum arăta iniţial, palatul Haller

(preluare şi adaptare din City Tourism & Culture, ETC Research Group)