Turismul culinar

Generalităţi şi definiţii
Se consideră că turismul culinar ca sector al industriei turistice a apărut nu mai repede de anul 2001. La acea dată preşedintele în funcţie al Asociaţiei internaţionale de turism culinar (International Culinary Tourism Association - ICTA) a lansat documentul - program cu viziunea şi principiile directoare ale acestei noi afaceri. Fundamentul turismului culinar este constituit de ideea că mâncarea este o atracţie turistică la fel ca şi celelalte, de exemplu un muzeu. un peisaj, o grotă etc. Mai mult, se presupune că mâncarea contează ca cca. 40 % din satisfacţia totală generată de consumul produsului turistic. Ipoteza primeşte un contur ferm în contextul necesităţii fiziologice a turistului de a servi măcar cele trei mese obişnuite, zilnice. Când intră în ecuaţie şi consumul de hrană naturistă, hrănirea animalelor de companie sau altele problemele se complică şi potenţează ipoteza satisfacţiei preferenţial prin alimentaţie.


Definiţia ICTA în sens larg a turismului culinar ne informează că este vorba de "căutarea unor experienţe culinare unice şi memorabile, de orice fel." Respectiva cercetare este realizată cel mai adeseori prin călătorie (turism), dar aceasta nu exclude practicarea turismului culinar chiar acasă. Deoarece servirea mesei este o activitate încărcată de semnificaţie rituală într-o cultură, se consideră că turismul culinar este un subgen al turismului cultural, în timp ce turismul vinului, turismul berii şi spa-turismul ar fi subgenuri ale turismului culinar.
Definirea turismului culinar se face mai degrabă prin ceea ce nu este el, bineînţeles fiind extrem de greu a cuantifica adjective ca "unic", "memorabil" ce ne trimit mai degrabă în domeniul esteticii. Astfel, turismul culinar nu înseamnă exclusivitate, pretenţiozitate, snobism. Turistul pornit pe cărări gastronomice încearcă satisfacţii unice şi memorabile nu neapărat în restaurante luxoase de nu ştiu căte stele stele, în crame de extra înaltă clasă, ci şi într-o măruntă şi obscură patiserie, într-un bar sau o mică cafenea de pe o stradă mai puţin cunoscută pe care o cunosc numai localnicii. Consumarea meniurilor extrem de pretenţioase şi luxoase este domeniul "turismului pentru gurmanzi" (gourmet tourism), acesta fiind un subgen al turismului culinar. Acest gen de turism nu are nimic de a aface cu agroturismul deşi bucătăria este alimentată cu produse din agricultură şi nici cu turismul rural, totuşi consumarea produselor poate fi făcută în atare contexte. Turismul culinar include experienţe "autentice" relaţionate la prepararea şi modalitatea de consumare a hranei. El depăşeşte limitele informării din ghidurile şi meniurile restaurantelor, transcende luarea mesei la restaurant. Experienţa (trăirea) culinară poate implica vizitarea şcolilor de bucătărie şi a magazinelor cu ustensile culinare, lecturarea şi colecţionarea cărţilor de bucate, participarea la tururi culinare, tururi de vizitare a experţilor bucătari consacraţi, consultarea ghidurilor şi a meniurilor, vizitarea cramelor, a distileriilor, a braseriilor (fabrici de bere), a producătorilor de alimente, a manufacturilor de alimente, în general a tuturor atracţiilor culinare.
Din 2003, industria turismului culinar s-a înscris într-o dezvoltare accelerată, după unii indicatori turistici cunoscând chiar o creştere anuală exponenţială. Fenomenul este demonstrat just prin creşterea masivă a audienţei publicului care urmăreşte emisiuni culinare împachetate în cadrul emisiunilor de călătorie şi viceversa. De alfel, între cele 2 industrii se manifestă importante aspecte de interferenţă. Turismul culinar se dezvoltă urmărind şi trendul ascendent al aspiraţiei umane la o hrană organică, sănătoasă. În 2007, ICTA împreună cu Asociaţia industriei legate de călătorii (Travel Industry Association of America) şi revista Gourmet Magazine au efectuat o largă cercetare sociologică din care au reieşit unele concluzii interesante. Astfel, s-a constatat existenţa unui segment de populaţie foarte instruit care practică acest gen de turism. De asemenea, a ieşit în evidenţă faptul că turiştii culinari cheltuiesc pentru experienţele gastronomice cca. 50 % din bugetul total alocat călătoriei, faţă de numai 20-30 % cât alocă ceilalţi turişti.
Poziţionarea produsului de turism culinar este dată în principal de particularităţile regiunii de la care provin materiile prime agro-alimentare. Astfel, se ţine seama de compoziţia solului, reţeaua de ape (irigaţie), vremea, microclimatul, metodele de producţie etc.

Forme de organizare-practicare
Printre modalităţile uzuale de practicare a turismului culinar sunt întâlnite următoarele:
- festivaluri culinare: acestea sunt dedicate în special stilului culinar particular al unei regiuni sau preparării felurilor de mâncare dintr-un produs anume;
- agro-tururi: circuite turistice la agropensiuni unde sunt consumate produse specifice;
- agro-tururi tematice: circuite dedicate unui produs culinar unic;
- agro-turul pentru culesul recoltei;
- pachete culinare oferite de tour-operatori;
- târguri agricole;
- circuitul restaurantelor specializate ăn bucătăria tradiţională;
- evenimente de promovare a produeslor culinare regionale;

Bugetul unui proiect de produs culinar

Acesta este un proiect generic de produs turistic culinar din care pot fi făcute câteva obsevaţii utile în legătură cu cuantumul sumelor destinate pe categorii. Este utilă observarea alocării bugetare pe capitolele mari: administrare, salarii, marketing, promovare. Analizând sumele putem aprecia partea alocată comunicării din componenţa totală a produsului. O buget obişnuit în proiectarea unui produs de turism culinar atinge ăn medie suma de 200.000 dolari.